Cercetător Științific gr. I Dr. Benea Vasile

C.Ș. gr. I Dr. Benea Vasile
Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale “Victor Babeş” Bucureşti

Actualități în urticarie-angioedem

Autori: Vasile Benea1, Simona-Roxana Georgescu1,2
1. Clinica de Dermatovenerologie, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” Bucureşti
2. Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” Bucureşti

Cuvinte cheie: urticarie, angioedem, antihistaminice, omalizumab

Urticaria este o afecțiune cutanată inflamatorie caracterizată clinic prin plăci eritemato-edematoase intens pruriginoase. În aproximativ 40-50% din cazuri se însoțește de angioedem; de asemenea, în până la 13% din cazuri poate apărea doar angioedemul. Urticaria are o evoluție imprevizibilă, în multe cazuri putând dura mai mulți ani, cu un impact considerabil asupra calității vieții pacienților.
În fiziopatologia bolii sunt implicate diverse celule, cum ar fi mastocitele, bazofilele și eozinofilele, dar și limfocitele B și T sau monocitele; în urma interacțiunilor dintre acestea sunt eliberați mediatori vasoactivi ce contribuie la apariția manifestărilor clinice. Deși histamina are un rol important în apariția urticariei, în patogenia acesteia sunt implicate multe alte citokine, factori chemotactici, proteaze etc., precum și componente ale sistemelor complementului și coagulării.
Deși au fost obținute progrese considerabile, nu există încă un tratament curativ al urticariei. Mijloacele terapeutice actuale pot asigura controlul simptomatic al bolii, dar nu pot influența evoluția naturală a acesteia. Antihistaminicele nesedative reprezintă prima linie de tratament, fiind eficiente în 40-50% din cazuri; un beneficiu suplimentar (creșterea ratei de succes la 45-55%) poate fi obținut prin creșterea dozelor. O parte dintre pacienți neresponsivi pot beneficia de tratamentul cu anticorpi anti-IgE (omalizumab); cazurile care nu sunt influențate de omalizumab (de obicei cu urticarie autoimună de tip IIb) pot răspunde la ciclosporină. O mai bună cunoaștere a mecanismelor fiziopatologice implicate în urticarie permite identificarea unor noi ținte și mijloace terapeutice, cum ar fi alți anticorpi anti-IgE, inhibitori ai BTK (Bruton’s tyrosine kinase – fenebrutinib și remibrutinib), dupilumab etc. care să contribuie la un mai bun control al bolii.

Urticaria-angioedema – an update

Vasile Benea1, Simona-Roxana Georgescu1,2
1Dermato-venereology Clinic, “Victor Babeș” Clinical Hospital for Infectious and Tropical Diseases Bucharest.
2University of Medicine and Pharmacy “Carol Davila” Bucharest

Keywords: urticaria, angioedema, antihistamines, omalizumab

Urticaria is an inflammatory skin condition clinically characterized by intensely itchy wheals. In approximately 40-50% of cases it is accompanied by angioedema; also, in up to 13% of cases, only angioedema may occur. Urticaria has an unpredictable evolution, which in many cases can last for several years, with a considerable impact on the patients’ quality of life.
Various cells are involved in the pathophysiology of the disease, such as mast cells, basophils and eosinophils, but also B and T lymphocytes or monocytes; following the interactions between them, vasoactive mediators are released that contribute to the appearance of clinical manifestations. Although histamine has an important role in the occurrence of urticaria, many other cytokines, chemotactic factors, proteases, etc., as well as components of the complement and coagulation systems are involved in its pathogenesis.
Although considerable progress has been made, there is still no curative treatment for urticaria. Current therapeutic means can provide symptomatic control of the disease, but cannot influence its natural history. Non-sedating antihistamines represent the first line of treatment, being effective in 40-50% of cases; an additional benefit (increasing the success rate to 45-55%) can be obtained by increasing the doses. Some unresponsive patients may benefit from treatment with anti-IgE antibodies (omalizumab); cases not affected by omalizumab (usually with autoimmune urticaria type IIb) may respond to ciclosporin. A better knowledge of the pathophysiological mechanisms involved in urticaria allows the identification of new targets and therapeutic means, such as other anti-IgE antibodies, BTK (Bruton’s tyrosine kinase) inhibitors (fenebrutinib and remibrutinib), dupilumab, etc. which will contribute to a better control of the disease.

Scurt CV

Experienţa profesională:
Prezent: cercetător ştiinţific principal gr. I, Laboratorul de cercetare dermato-venerologie, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” Bucureşti
2002 – 2012: cercetător ştiinţific principal gr. I, Centrul Dermato-venerologic, Spitalul Clinic de Dermatologie “Prof. dr. Scarlat Longhin” Bucureşti;
1996: cercetător ştiinţific gr II, Centrul Dermato-venerologic, Spitalul Clinic de Dermatologie “Prof. dr. Scarlat Longhin” Bucureşti;
1994: medic primar dermato-venerolog, Spitalul Clinic de Dermatologie “Prof. dr. Scarlat Longhin” Bucureşti;
1989: cercetător ştiinţific gr III, Centrul Dermato-venerologic, Spitalul Clinic de Dermatologie “Prof. dr. Scarlat Longhin” Bucureşti;
1989: medic specialist dermato-venerolog; Spitalul Clinic de Dermatologie “Prof. dr. Scarlat Longhin” Bucureşti;
1983: medic-doctor în medicină generală, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti; prerepartiţie în cercetarea clinică medicală la Centrul Dermato-venerologic Bucureşti;
Coordonator al Laboratorului de cercetare dermato-venerologie, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” Bucureşti
2009-2012: Manager, Spitalul Clinic de Dermatologie “Scarlat Longhin”, Bucureşti
2004-2009: Director Medical, Spitalul Clinic de Dermatologie “Scarlat Longhin”, Bucureşti
1993 – prezent: Şeful Laboratorului de Alergologie, Laboratorul de cercetare dermato-venerologie;
Activităţi şi responsabilităţi principale:
Activitate de cercetare – Laboratorul de cercetare dermato-venerologie, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” Bucureşti;
Asistenţă medicală specialitatea dermato-venerologie – Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” Bucureşti;
Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş”, Bucureşti
Educaţie şi formare:
Perioada:
Calificarea / diploma obţinută:
2002: cercetător ştiinţific principal gr. I, Academia de Ştiinţe Medicale, România;
2001: doctor în ştiinţe medicale, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti;
1996: cercetător ştiinţific gr II, Academia de Ştiinţe Medicale, România;
1994: medic primar dermato-venerolog;
1989: cercetător ştiinţific gr III, Academia de Ştiinţe Medicale, România;
1989: medic specialist dermato-venerolog;
1977-1983: Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti, medic-doctor în medicină generală,
1972-1976: Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” Galaţi.