Conf. Univ. Dr. Opriș-Belinski Daniela

Conf. Univ. Dr. Opriș-Belinski Daniela
Facultatea de Farmacie, U.M.F. “Carol Davila”, Bucureşti
Spitalul Clinic “Sfânta Maria” București

Tendințe vechi și noi în utilizarea glucocorticoizilor la pacienții cu lupus eritematos sistemic

Cuvinte cheie: lupus, cortizon, glucocorticoizi, tratament

Lupusul eritematos sistemic (LES), boală autoimună cronică cu afectare multisistemică, reprezintă una dintre marile provocări pentru multiplele specialități implicate în managementul acestor pacienți.Tratamentul cortizonic a reprezentat una dintre primele opțiuni de tratament aprobate pentru această entitate complexă. Deși utilizați de peste 70 de ani, datorită eficienței crescute asupra multiplelor aspecte ale bolii pornind de la formele cutanate până la cele amenințătoare de viață dar și rapidității de instalare a efectului, cortizonicele încă se regăsesc în ghidurile actuale de tratament. Sunt medicamente ieftine cu utilitate în controlul activității bolii și pentru prevenirea acutizărilor. Nu sunt însă ideale pentru pacientul lupic. Acest lucru se datorează binecunoscutelor lor efecte adverse (toxicitate digestivă, imunosupresie, promovarea aterosclerozei, osteoporoză etc) care, în condiții de administrare prelungită asociată cu o doză cumulativă crescută, contribuie la dezvoltarea leziunilor de organ (damage) și la creșterea mortalității. Este motivul pentru care recomandările actuale de tratament stipulează faptul că pe termen mediu și lung scopul este de menținere a dozei zilnice sub cea de 7.5 mg echivalent de prednison sau, dacă este posibil, de oprire totală. De altfel, toate medicațiile nou aprobate în LES au avut printre obiective și posibilitatea de scădere/oprire a corticoterapiei.
1. Zen M, et al. Autoimmun Rev 2011;10:305–310; 2. Mosca M, et al. Clin Exp Rheumatol 2011;29(5 Suppl. 68):S126–S129; 3. Tseng CE, et al. Arthritis Rheum 2006;54:3623–3632; 4. van Vollenhoven RF, et al. Int J Clin Rheumatol 2014;9:385–394; 5. Porta S, et al. J Clin Med 2020;9:2709 6. Fanouriakis A, et al. Ann Rheum Dis 2019;78:736–745

Old and new trends in the use of glucocorticoids in patients with systemic lupus erythematos

Keywords: lupus, cortison, glucocorticoids, treatment

Systemic lupus erythematosus (SLE), a chronic autoimmune disease with multisystem involvement, represents one of the great challenges for the multiple specialties involved in the management of these patients. Cortisone treatment was one of the first approved options for this complex entity. Although used for more than 70 years, due to the increased effectiveness on multiple aspects of the disease starting from the cutaneous forms to the life-threatening ones and to the rapidity of the therapeutical effect, cortisone is still found in current treatment guidelines. They are inexpensive drugs useful in controlling disease activity and preventing exacerbations. However, they are not ideal for the lupus patient. This is due to their well-known adverse effects (digestive toxicity, immunosuppression, promotion of atherosclerosis, osteoporosis, etc.) which, in conditions of prolonged administration associated with an increased cumulative dose, contribute to the development of organ damage and increased mortality. This is why current treatment recommendations stipulate that in the medium and long term the goal is to keep the daily dose below 7.5 mg prednisone equivalent or, if possible, to stop altogether. In fact, all the newly approved medications in SLE had among their objectives the possibility of decreasing/stopping cortisone.
1. Zen M, et al. Autoimmun Rev 2011;10:305–310; 2. Mosca M, et al. Clin Exp Rheumatol 2011;29(5 Suppl. 68):S126–S129; 3. Tseng CE, et al. Arthritis Rheum 2006;54:3623–3632; 4. van Vollenhoven RF, et al. Int J Clin Rheumatol 2014;9:385–394; 5. Porta S, et al. J Clin Med 2020;9:2709 6. Fanouriakis A, et al. Ann Rheum Dis 2019;78:736–745

Scurt CV

Dr. Daniela Opriș-Belinski a absolvit în anul 2000 Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Este medic primar medicină internă şi reumatologie. Din anul 2015, după parcurgerea prin concurs a anterioarelor trepte ierarhice, a devenit conferentiar la aceeași universitate.
Interesele sale de cercetare includ în special bolile inflamatorii reumatologice artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, sindromul Sjőgen și câteva forme de vasculită.
Este autor şi co-autor a peste 100 de lucrări de specialitate publicate în reviste naţionale şi internaţionale. A publicat şi coordonat mai multe cărţi dar şi capitole de carte.
A fost investigator principal şi subinvestigator în studii clinice internaționale de fază a II-a și a III-a în domeniul reumatologiei și, de asemenea, coordonatorul român al unui grant internaţional Horizon 2020.
Dr. Opriș-Belinski este membru al Consiliului Editorial al Jurnalului Român de Reumatologie, al mai multor reviste internaţionale, membru activ al Societății Române de Reumatologie, Societății Române de Medicină Internă și al mai multor societăți internaționale.

Contactează operatorul PDI 2024

10 + 10 =

Operatorul PDI 2024

Adresa: Str. A. Panu nr. 13, Iasi
Tel.: 0332.40.88.00-05
E-mail: contact@pdi.ro
Website: www.eventer.ro

Parteneri Media