Șef lucr. Dr. Manolache Nicuța

Șef Lucr. Dr. Manolache Nicuța
Universitatea “Dunărea de Jos”, Galaţi

Ereditatea în boala venoasă cronică

Autori: Nicuța Manolache1, Gabriela Stoleriu2, Daciana Elena Brănișteanu3, Cătălina Ioana Brănișteanu Onu4, Florina Filip Ciubotaru5

1 Departamentul Științe Farmaceutice, FMF, UDJ, Galați, România
2 Departamentul Clinic Medical, FMF, UDJ, Galați, România
3 Disciplina Dermatologie, FM, UMF „Gr. T. Popa”, Iași, România
4 Clinica Chirurgie Vasculară, Imperial College of London, Charity Hospital, London, Marea Britanie
5 Disciplina Medicină De Familie Adulți, FM, UMF „Gr. T. Popa”, Iași, România

Cuvinte cheie: boală venoasă cronică, ereditate, predispoziție genetică

Din 1851, când Virchow semnala rolul eredităţii în boala venoasă cronică (BVC), modul în care factorul genetic intervine în insuficiența venoasă reprezenta un obiectiv important de studiu pentru lumea medicală. Modul de transmitere a factorilor de risc genetic la descendenți a fost la început un subiect controversat, în prezent considerându-se că transmiterea manifestării venelor varicoase de la părintele afectat la descendenți este în cea mai mare parte de tip dominant cu penetrare variabilă (85%), având o predominanță netă în favoarea sexului feminin.
Dezvoltarea științelor medicale a permis o analiză mai profundă cu privire la rolul factorului genetic în BVC, evidențiind nu doar rolul metaloproteinazelor matriceale (MMP) în fiziopatologia bolii, ci și importanța acestora ca factori de risc ai BVC. Cercetările efectuate au arătat că anumite alele MMP sunt mai frecvente în rândul pacienților cu BVC și că prezența lor ar putea reprezenta un factor de prognostic nefavorabil. Studii recente au raportat că pacienții cu sindrom Klippel-Trenaunay, sindrom Parke-Weber, cu mutație a genei FOXC2, cu dereglarea desmulinei și sindrom Ehlers-Danlos dezvoltă adesea vene varicoase și BVC. Din această perspectivă, evaluarea corectă a eredității devine o etapă obligatorie în managementul pacientului cu BVC reprezentând și o metodă de identificare a persoanelor cu risc de a dezvolta această afecțiune.

Heredity in chronic venous diseaseAuthors: Nicuța Manolache1, Gabriela Stoleriu2, Daciana Elena Brănișteanu3, Cătălina Ioana Brănișteanu Onu4, Florina Filip Ciubotaru5

1 Department of Pharmaceutical Sciences, FMF, UDJ, Galați, România
2 Clinical Medical Department, FMF, UDJ, Galați, România
3 Dermatology Department, FM, UMF „Gr. T. Popa”, Iași, România
4 Vascular Surgery Clinic, Imperial College of London, Charity Hospital, London, UK
5 Adult Family Medicine Department, FM, UMF „Gr. T. Popa”, Iași, România

Keywords: chronic venous disease, heredity, genetic predisposition

Since 1851, when Virchow signaled the role of heredity in chronic venous disease (CVD), the way in which the genetic factor intervenes in venous insufficiency was an important objective of study for the medical world. The mode of transmission of genetic risk factors to the descendants was at first a controversial topic. Currently, it is considered that the transmission of the varicose veins’ manifestation from the affected parent to the descendants is mostly of the dominant type with variable penetrance (85%), having a clear predominance in favor of the female sex.
The development of medical sciences has allowed a deeper analysis regarding the role of the genetic factor in CVD, highlighting not only the role of matrix metalloproteinases (MMPs) in the pathophysiology of the disease, but also their importance as CVD risk factors. Research has shown that certain MMP alleles are more frequent among patients with CVD and that their presence could represent an unfavorable prognostic factor. Recent studies have reported that patients with Klippel-Trenaunay syndrome, Parke-Weber syndrome, FOXC2 gene mutation, desmulin dysregulation, and Ehlers-Danlos syndrome often develop varicose veins and CVD. From this perspective, the correct evaluation of heredity becomes a mandatory step in the management of the patient with CVD representing also a method of identifying people at risk of developing this condition.

Scurt CV

Locul de muncă
Spitalul „Anton Cincu”, Tecuci
Facultatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi

Educaţie şi formare
1981–1987 – Facultatea de Medicină Generală, IMF Iaşi
1987–1991 – Stagiatură – Spitalul Judeţean Galaţi
1991–1994 – Rezidenţiat – Clinica „Scarlat Longhin”, Bucureşti
1994 – Obţinerea titlului de medic specialist dermatovenerolog
1998 – Obţinerea gradului de medic primar dermatovenerolog
2007 – Obţinerea titlului de doctor în medicină

Calificare
Medic primar dermatovenerolog
Doctor în medicină
Șef lucrări
Competenţe Homeopatie
Atestat dermato – cosmetologie
Dermatoscopie
Membru al asociaţiilor profesionale: Societatea Română de Dermatologie
Asociația Dermatologilor din Moldova.
Asociația Română de Dermato-Pediatrie
Asociația Română de Imuno-Dermatologie
European Academy of Dermatology and Venerology

Lucrări ştiinţifice elaborate, prezentate şi publicate
Teza de doctorat : „Rolul factorilor favorizanţi în insuficienţa venoasă cronică a membrelor inferioare”
Conducător ştiinţific: Prof dr. Dumitru Iustin Diaconu
Articole publicate în reviste de specialitate
Comunicări la conferinţe naţionale, mese rotunde
Participări la cursuri de formare profesională

Contactează operatorul PDI 2024

7 + 2 =

Operatorul PDI 2024

Adresa: Str. A. Panu nr. 13, Iasi
Tel.: 0332.40.88.00-05
E-mail: contact@pdi.ro
Website: www.eventernet.ro

Parteneri Media