C.Ș. I Dr. Benea Vasile

C.Ș. I Dr. Benea Vasile
Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale “Victor Babeş” Bucureşti

Actualități în dermita atopică
Autor: Vasile Benea

Dermita atopică este o dermatoză cu evoluţie cronică, frecvent întâlnită în practica medicală, afectând, în țările dezvoltate, până la 25 % dintre copii și până la 10 dintre adulți. progresele obținute în înțelegerea mecanismelor etiopatogenice au condus la dezvoltarea unor noi terapii țintite.
Etiopatogenia dermitei atopice este complexă, implicând factori genetici, afectarea arhitecturii cutanate, tulburări ale răspunsului imun și modificări ale microflorei cutanate. Mutațiile și polimorfismul genetic determină tulburări ale funcției de barieră cutanată care au o importanță deosebită în dermita atopică. La adulții cu dermită atopică, faza acută se caracterizează printr-un răspuns imun T helper 2/T helper 22, cu implicarea limfocitelor T helper 17, în timp ce în faza cronică se observă o polarizare T helper 1; totuși, răspunsul T helper 2 are și el un rol important. La copii se pot evidenția o cantitate mai mare de cytokine induse de limfocitele T helper 17, precum și de peptide antimicrobiene. Tegumentele umane sunt colonizate de o varietate de microorganisme (microbiom) ce sunt influențate de factori ai organismului gazdă și din mediu; la atopici microbiomul este mai puțin divers, fiind dominat de Staphylococcus aureus.
Pacienții cu dermită atopică au un risc crescut de comorbidități; acest risc este mai mare la cei cu forme severe de boală și la fumători.
Tratamentul standard actual al dermitei atopice este ghidat de severitatea inflamației cutanate și se bazează pe tratamentul topic cu corticosteroizi sau inhibitori de calcineurină, terapia cu ultraviolete sau imunosupresoare sistemice. Un important pas înainte a fost reprezentat de introducerea, în 2017, a tratamentului biologic cu dupilumab (care se leagă de subunitatea α a receptorului pentru IL-4). De asemenea, se află în studiu o serie de noi agenți terapeutici: inhibitori ai IL-13; inhibitori ai Janus-kinazei; inhibitori ai fosfodiesterazei-4; inhibitori ai TRPV1; inhibitori ai neurokininei-1; inhibitori ai limfocitelor T; inhibitori ai căii leukotrienelor; noi antihistaminice; antagoniști ai 5HT2B etc.

What’s new in atopic dermatitis?
Author: Vasile Benea

Atopic dermatitis is a common inflammatory skin disease affecting up to 25% of children and up to 10% of adults in Western industrialized countries. With each year, more advances have been made in regard to understanding the pathophysiology of the disease and developing more targeted therapies.
Atopic dermatitis is a complex multifactorial disease encompassing defects in skin architecture, immune dysregulation, and skin flora changes. Gene polymorphisms and mutations are associated with defects of the epidermal barrier function and are crucial in patients. In adults, the acute phase is characterized by a strong T helper 2/T helper 22 activation and the contribution of T helper 17 cells, whereas the chronic phase by a marked T helper 1 polarization, although the T helper 2 pathway had still an important role. More T helper 17-related cytokines and antimicrobial peptides were detectable in the skin of atopic dermatitis children than in the skin of adults. Human skin is densely colonized by a variety of natural flora (microbiome) influenced by the host and the surrounding environment. In atopic dermatitis (AD), the skin microbiome is dominated by Staphylococcus aureus and less diverse than in healthy skin.
There’s a significantly increased risk for major comorbidities in adult patients with atopic dermatitis; the risk difference was predominantly found in patients with severe disease and among smokers.
The standard treatment of atopic dermatitis focuses on the severity of skin inflammation and consists of topical treatment with corticosteroids and calcineurin inhibitors, ultraviolet light or systemic immunosuppression. A new step forward was made with the introduction, in 2017, of dupilumab (which binds to the α-subunit of the IL-4 receptor, part of both the IL-4 and IL-13 receptor complex) in the treatment of adult atopic dermatitis. There are a lot of new agents in the pipeline: the interleukin 13 inhibitors; Janus kinase inhibitors; phosphodiesterase 4 inhibitors; TRPV1 (transient receptor potential cation channel subfamily V member 1) inhibitors; neurokinin 1 inhibitors; T-cell inhibitors; arachidonic acid, leukotriene, and prostaglandin inhibitors; 5HT2B antagonists; antihistamines, etc.

Scurt CV

Experienţa profesională
Perioada
Prezent: cercetător ştiinţific principal gr. I, Laboratorul de cercetare dermato-venerologie, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” Bucureşti
2002 – 2012: cercetător ştiinţific principal gr. I, Centrul Dermato-venerologic, Spitalul Clinic de Dermatologie “Prof. dr. Scarlat Longhin” Bucureşti;
1996: cercetător ştiinţific gr II, Centrul Dermato-venerologic, Spitalul Clinic de Dermatologie “Prof. dr. Scarlat Longhin” Bucureşti;
1994: medic primar dermato-venerolog, Spitalul Clinic de Dermatologie “Prof. dr. Scarlat Longhin” Bucureşti;
1989: cercetător ştiinţific gr III, Centrul Dermato-venerologic, Spitalul Clinic de Dermatologie “Prof. dr. Scarlat Longhin” Bucureşti;
1989: medic specialist dermato-venerolog; Spitalul Clinic de Dermatologie “Prof. dr. Scarlat Longhin” Bucureşti;
1983: medic-doctor în medicină generală, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti; prerepartiţie în cercetarea clinică medicală la Centrul Dermato-venerologic Bucureşti;
Coordonator al Laboratorului de cercetare dermato-venerologie, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” Bucureşti
2009-2012: Manager, Spitalul Clinic de Dermatologie “Scarlat Longhin”, Bucureşti
2004-2009: Director Medical, Spitalul Clinic de Dermatologie “Scarlat Longhin”, Bucureşti
1993 – prezent: Şeful Laboratorului de Alergologie, Laboratorul de cercetare dermato-venerologie;
Activităţi şi responsabilităţi principale:
Activitate de cercetare – Laboratorul de cercetare dermato-venerologie, Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” Bucureşti;
Asistenţă medicală specialitatea dermato-venerologie – Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş” Bucureşti;
Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş”, Şoseaua Mihai Bravu 281, sector 3, 030303 Bucureşti

Educaţie şi formare
Perioada
Calificarea / diploma obţinută
2002: cercetător ştiinţific principal gr. I, Academia de Ştiinţe Medicale, România;
2001: doctor în ştiinţe medicale, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti;
1996: cercetător ştiinţific gr II, Academia de Ştiinţe Medicale, România;
1994: medic primar dermato-venerolog;
1989: cercetător ştiinţific gr III, Academia de Ştiinţe Medicale, România;
1989: medic specialist dermato-venerolog;
1977-1983: Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti, medic-doctor în medicină generală,
1972-1976: Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” Galaţi.