Prof. Dr. Ancuceanu Robert

Prof. Dr. Ancuceanu Robert
U.M.F. “Carol Davila”, Bucureşti

De la sfârșitul anului 2017 și până în prezent există un interes tot mai mare legat de utilizarea inhibitorilor JAK kinazei în tratamentul mai multor afecțiuni dermatologice, printre care și alopecia. Potențiale beneficii terapeutice ale inhibării căii de semnalizare JAK-STAT au fost publicate în rapoarte individuale de caz, mici serii de caz, studii clinice deschise (pe eșantioane mici de subiecți) și un studiu randomizat, placebo-controlat. Inhibitori ai JAK kinazei deja autorizați (tofacitinib, baricitinib), dar și inhibitori încă neautorizați (PF-06651600, ATI-501 sau CTP-543, care este o versiune modificată a ruxolitinib), cu diverse afinități și selectivități pentru diferitele subtipuri ale JAK kinazei (JAK 1, JAK2, JAK3 sau TYK2) sunt în prezent evaluați în studii clinice, în principal în alopecia areata. O interogare computerizată Medline utilizând cuvinte-cheie relevante a identificat 83 de publicații potențial relevante pentru subiectt. Un exercițiu de explorare a textului rezumatelor (text mining) a identificat un interes mult mai mare pentru eficacitate, decât pentru siguranță (de ex. termenul “efficacy” este menționat de 39 de ori și “effective” de 18 ori, în timp ce termenul “safety” este utilizat de 21 de ori, iar “safe” de numai 4 ori (adică o frecvență relativă a termenilor de eficacitate și sigurnață de cca. 2:1). Un „nor de cuvinte“ (wordcloud) care prezintă succint termenii cei mai frecvenți din rezumatele publicate în Medline este prezentat în fig. 1. Principalele medicamente asupra cărora s-a focalizat interesul până acum sunt tofacitinib și ruxolitinib, însă având în vedere studiile clinice în derulare, este de așteptat ca gama moleculelor de interes să fie mai largă și pentru dermatologie, ca și pentru reumatologie. Prezentarea rezumă bazele biologice și imunologice care explică utilizarea inhibitorilor JAK kinazei în alopecia areata, datele de eficacitate și siguranță disponibile în prezent, certitudinile și incertitudinile referitoare la această nouă grupă de medicamente cu multiple utilizări potențiale în dermatologie.

Fig. 1
 

Inhibitors of JAK kinase in the treatment of alopecia areata
Author: Robert Ancuceanu

From the end of 2017 to the present, there has been a growing interest in the use of JAK kinase inhibitors in the treatment of several dermatological conditions, including alopecia. Potential therapeutic benefits of JAK-STAT signalling pathway inhibition have been reported in individual case reports, small case series, open-label clinical trials (on small samples of subjects), and a randomized placebo-controlled study. Inhibitors of JAK kinase already authorized (tofacitinib, baricitinib), as well as inhibitors still unauthorized (PF-06651600, ATI-501 or CTP-543, which is a modified version of ruxolitinib) with various affinities and selectivities for the various JAK kinase subtypes (JAK 1, JAK2, JAK3 or TYK2) are currently being evaluated in clinical trials, primarily in alopecia areata. A Medline computerized query using relevant keywords identified 83 potentially relevant topics. A text mining exercise has identified a much greater interest in efficacy than in safety (for instance, the term “efficacy” occurs 39 times and “effective” 18 times, while the term “safety” is used 21 times, and “safe” only 4 times (i.e. a relative frequency of efficacy and safety terms of about 2: 1). A wordcloud that summarizes the most common terms in the Medline abstracts is presented in Fig. 1. The main medicinal products that have been of interest to date are tofacitinib and ruxolitinib, but considering the ongoing clinical trials, the range of molecules of interest is expected to be broader for both dermatology and rheumatology. The presentation summarizes the biological and immunological bases that explain the use of JAK kinase inhibitors in alopecia areata, the currently available efficacy and safety data, the certainties and uncertainties about this new group of drugs with multiple potential uses in dermatology.

Scurt CV

Robert Ancuceanu este profesor în cadrul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, unde predă Biologie celulară și moleculară și Botanică farmaceutică și ocupă funcția de prodecan pe probleme de învățământ universitar de licență și master. Având un doctorat în farmacie, un masterat în biostatistică şi licenţă în drept, a lucrat în diferite domenii farmaceutice, de la cel academic la cel industrial şi în cadrul autorităţilor de reglementare. A fost director general al Direcţiei Generale Farmaceutice şi Aparatură Medicală din Ministerul Sănătăţii şi Vicepreşedinte al Agenţie Naţionale a Medicamentului. A fost membru al Comitetului pentru Medicamente de Uz Uman (CHMP) şi al Comitetului Pediatric (PDCO) şi membru altern (supleant) al Comitetului pentru Medicamente pe bază de Plante din cadrul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA), precum şi membru în mai multe comitete sau grupuri de lucru din domeniul farmaceutic. A publicat 47 articole ştiinţifice, este autor a două cărţi şi co-autor la alte patru. Pe lângă interesul său larg pentru toate aspectele domeniului farmaceutic, Robert se consideră un renascentist întârziat, fiind interesat şi de drept, istorie, muzică, biostatistică, sociologie şi literatură.

Fig. 1