Șef Lucr. Dr. Brihan Ilarie
Facultatea de Medicină, Universitatea din Oradea, România
Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea

Când și cum schimbăm un agent biologic în terapia psoriazisului?
Autor: Ilarie Brihan

Universitatea din Oradea. Facultatea de Medicină și Farmacie

Psoriazisul este o afecțiune inflamatorie sistemică cronică, mediată imun, cu evoluție ondulantă și, uneori, invalidantă. Psoriazisul a beneficiat, în ultimul timp, de o serie de cercetări și descoperiri privind mecanismele fizio-patologice ale bolii, ceea ce a generat posibilitatea unei noi abordări terapeutice. Introducerea agenților biologici a prezentat o contribuție majoră în arsenalul terapeutic al bolii. Totuși, nu toți pacienții prezintă un răspuns favorabil la terapia biologică. Prezența mai multor clase de agenți biologici, cu mecanisme de acțiune fisio-patologice diferite, permit astăzi o particularizare mai bună a terapiei pentru fiecare pacient. Lipsa de răspuns terapeutic la un agent permite, astăzi, schimbarea lui cu un alt agent biologic, cu mecanism de acțiune similar sau total diferit. Astăzi, schimbarea agentului biologic presupune evaluarea complexă a unor factori legați de aspectele farmacologice ale medicamentelor, prezența comorbidităților, perioada de wash-out și unele aspecte privind avantajele și dezavantajele tratamentului din punct de vedere al pacientului.
Din acest punct de vedere încercăm să prezentăm care sunt oportunitățile și recomandările schimbării agentului biologic în tratamentul psoriazisului.

When and How do we change a biological agent in the psoriasis therapy?
Author: Ilarie Brihan

Oradea University. Faculty of Medicine and Pharmacy

Psoriasis is a chronic, immune-mediated systemic inflammatory condition, with an undulating and, sometimes, disabling evolution. Psoriasis has recently benefited from a series of research and discoveries on the pathophysiological mechanisms of the disease, which has generated the possibility of a new therapeutic approach. The introduction of the biological agents has made a major contribution to the therapeutic arsenal of the disease. However, not all patients have a favorable response to the biologic therapy. The presence of several classes of biological agents, with different pathophysiological mechanisms of action, allow today a better customization of the therapy for each patient. The lack of a therapeutic response to an agent allows, nowadays, its exchange with another biological agent, with a similar or totally different mechanism of action. Nowadays, the change of the biological agent involves the complex assessment of the factors related to the pharmacological aspects of the drugs, the presence of comorbidities, the wash-out period and some aspects of the advantages and disadvantages of the treatment from the patient’s point of view.
Therefore, the aim of our paper is to present the opportunities and recommendations for changing the biological agent in the treatment of psoriasis.

Dr. Alin Nicolescu
Medic primar dermatovenerolog
Președintele Comisiei de Dermatovenerologie a Ministerului Sănătății

Simpozion NOVARTIS

Cosentyx – It’s all about the patient
 ‘’Xolair- Game Changer în Urticaria Cronică Spontană’’
Prof. Daciana Brănisteanu – Clinica de Dermatologie, Spitalul Clinic CF Iași
Prof. Călin Giurcaneanu – Spitalul Universitar de Urgentă ”Elias”, București;
Dr. Alin Nicolescu – Centrul Med. de Diagnostic si Tratament “S.R.I.”, București

Cuvinte cheie: omalizumab, urticarie cronică spontană, papule, angioedem.

Urticaria Cronică Spontană este o afecțiune cronică intermitentă, caracterizată prin apariția spontană a papulelor sau/și a angioedemului, in fiecare zi sau aproape in toate zilele, pentru cel puțin 6 săptămâni, fără un stimul extern evident.
Urticaria cronica spontana are un impact major asupra calitatii vietii si activitatilor zilnice ale pacientilor afectand multiple aspecte precum pierderea productivitatii, absenta de la locul de munca sau afectarea emotionala si psihologica.
Papulele și angioedemul sunt raportate in procente de 33 pâna la 67% la pacienții cu UCS, angioedemul singur fiind prezent doar la 1−13% din pacienți.
Terapia simptomatică cu antihistaminice H1 este singura terapie de primă intenție in UCS, dar însa efectul terapeutic este dovedit la mai puțin de 50 % dintre pacienții cu urticarie cronică spontană, simptomele și RA ale tratamentului determinând pierderea energiei și afectarea somnului.

Scopul tratamentului în urticaria cronică spontană este obtinerea controlului complet al bolii cu absenţa semnelor şi simptomelor, precum şi îmbunatățirea calităţii vieţii. Acest lucru poate fi măsurat prin utilizarea în practica clinică a chestionarelor: UAS7- scorul de activitate al urticariei şi DLQI- indicele dermatologic de calitate a vieţii, care ajuta in evaluarea rapidă a severității UCS și in stabilirea algoritmului potrivit de tratament.

Omalizumab este indicat ca tratament adjuvant al UCS la pacienţi adulţi şi adolescenţi (12 ani și peste) cu răspuns neadecvat la tratamentul cu antihistaminice H1.
Doza recomandată este de 300 mg, subcutanat, la intervale de 4 săptămâni.

În studiile de fază III (Asteria I, Asteria II, Glacial) omalizumab administrat in doză de 300 mg a demonstrat în mod constant îmbunatațiri semnificative ale simptomelor UCS în comparație cu placebo.
Terapia biologică, omalizumab a demonstrat că obține controlul rapid și complet al urticariei cronice spontane, având un profil de siguranță dovedit atat de studiile clinice de faza III cât si de evidențele real world.

SIMPOZION NOVARTIS

Cosentyx – Aiming beyond the skin. The complete treatment of psoriatic disease
Moderator
Dr Alin Codruț Nicolescu
Lectori
Conf Univ Dr Magda Constantin
Prof Univ Dr Călin Giurcăneanu

Boala psoriazică este o afecțiune sistemică inflamatorie, mediată imun, progresivă, care afectează întreg organismul, trecând dincolo de piele. Pentru pacienții cu boală psoriazică, pielea este doar unul dintre aspectele bolii.

Inflamația sistemică poate provoca numeroase și variate manifestări vizibile, cum ar fi cele de la nivelul pielii, scalpului, palmelor, plantelor și unghiilor. Boala psoriazică poate progresa în interiorul organismului, chiar dacă pielea pare neafectată, și poate provoca leziuni progresive invizibile inițial, cum ar fi afectarea structurilor articulare periferice sau axiale. Aceste leziuni structurale pot fi ireversibile dacă nu sunt tratate din timp.

Boala psoriazică se asociază cu multiple comorbidități, cum ar fi cele cardiovasculare, musculo-articulare, digestive, metabolice, etc și cu deteriorarea semnificativă a calității vieții pacienților.
Cosentyx este un anticorp monoclonal, 100% uman, indicat pentru tratamentul psoriazisului în plăci, moderat până la sever. IL-17A este o citokină esențială în psoriazis și în psoriazisul artropatic. Cosentyx țintește în mod direct IL-17A și o blochează, indiferent de sursa de proveniență a acesteia.

Cosentyx 300 mg este acum disponibil într-o SINGURĂ INJECȚIE prin administrarea cu stiloul UnoReady®
O SINGURĂ DOZĂ de întreținere lunară
100% DINTRE PACIENȚI sunt satisfăcuți sau foarte satisfăcuți
APROAPE ZERO reacții la locul injectării (doar 0,1 la 100 injectări)

Cu Cosentyx 300 mg administrat într-o singură injecție cu stiloul autoinjector UnoReady®, 7 din 10 pacienți ating PASI 90 la săptămâna 52. De asemenea, 7 din 10 pacienți ating rate de răspuns clinic IGA la săptămâna 52 (versiunea IGA mod 2011 0).

Utilizat la nivel mondial la peste 500.000 pacienți, în indicațiile aprobate, și fără evidențierea de noi semnale privind siguranța de-a lungul a 5 ani, Cosentyx asigură tratamentul complet pentru boala psoriazică.

Încrederea, eficacitatea și siguranța Cosentyx sunt dovedite prin experiența extinsă în studiile clinice și în practica medicală curentă: peste 14 ani de experiență în studiile clinice la nivel mondial, în toate indicațiile, peste 100 de studii clinice și peste 1.400 de publicații prezente pe platforma Pub-Med.

Scurt CV

Dr. Alin Nicolescu este medic primar dermatovenerolog și Președintele Comisiei de Dermatovenerologie a Ministerului Sănătății. A urmat numeroase cursuri de specializare în ţară şi străinătate pentru Laser Nd-Yag, dermatoscopie, ecografie cutanată, printre care:
• curs de Ecografie cutanată – „Cortex Technologz” (1996)
• curs de Ecografie cutanată la Viena (1996)
• curs de Dermatoscopie la LKH Gratz (1996)
• curs Pulsed Dye Laser în Viena (1996)
• curs de lasere (CO2, PDL, Nd Yag, Dioda) la Tel Aviv, Israel (1997)
• curs de lasere, CO2, Scanner în Israel, Haifa (1997)
• curs Pulsed Dye Laser, Nd-Yag, Compania Coherent (2008)
• programul de Lasere în Medicină SPIRALMED (2010).
Autor al peste 200 de lucrări publicate şi comunicate din ţară şi străinătate. Colaborator la redactarea manualului “Dermato-venerologie 2000”.Consultant de specialitate pentru diverse afecţiuni (dermatita atopică, psoriazis, etc.) în cadrul cursurilor organizate de diverse companii farmaceutice.

Prof. Univ. Dr. Alecu Mihail
Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale “Dr. Victor Babeş” Bucureşti
Universitatea “Titu Maiorescu” Facultatea de Medicină, Bucureşti

MicroARN in patogenia dermitei atopice si a psoriazisului
Autori: M. Alecu1, Gabriela Coman2
1Universitatea “Titu Maiorescu”, Facultatea de Medicină, București, România
2Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale “Dr. Victor Babeș”, București, România

MicroARN reprezintă un mic fragment de ARN de circa 10-25 nucleotide, care nu conține informație genetică dar care are capacitatea de a se cupla cu ARN mesager împiedicând transmiterea informației genetice la ribozomi. În acest mod are loc un control posttranscripțional al mai multor tipuri de gene implicate în procese fiziologice și patologice.
S-au identificat peste 2500 de tipuri de microARN atât în celule cât și în plasmă, urină, salivă. Alterarea expresiei microARN a fost evidențiată în numeroase afecțiuni, inclusiv în afecțiuni ale pielii
În dermatita atopică s-au identificat mai multe zeci de microARN care au avut valori scăzute sau crescute în keratinocitele lezionale comparativ cu pielea normală la același pacient. Dintre acestea cele mai semnificative modificări s-au întâlnit în microARN155 și microARN146a. Aceste tipuri de ARN nu sunt specifice dermatitei atopice ci sunt asociate cu o serie de fenomene ca: dezvoltarea epidermului (microARN203), reglarea răspunsului imun înnăscut și adaptativ (microARN155), reglarea căii de semnalizare în care este implicat TNF (microARN146).
În psoriazis, s-au evidențiat în leziune, niveluri crescute de microARN31, microARN21, microARN200, microARN210, în timp ce microARN 125, care are capacitatea de a supresa proliferarea keratinocitelor, este scăzut. MicroARN 125 este foarte bine corelat cu evoluția psoriazisului în cursul terapiai biologice.
Până în prezent s-a putut stabili că există o anumită specificitate a unui grup de microARN pentru anumite procese patologice: inflamație, carcinogeneză, răspuns imun alterat, fără însă a se putea stabili un profil microARN pentru dermatita atopică sau psoriazis. Cu toate acestea, acțiunea asupra microARN deschide perspective terapeutice importante.

MicroARN in the pathogeny of atopic dermatitis and psoriasis
Authors: Mihail Alecu1, Gabriela Coman2
1. Titu Maiorescu University, Bucharest
2. Dr. V. Babeș Infectious and Tropical Diseases Clinical Hospital, Bucharest

MicroRNA is a small RNA fragment of about 10-25 nucleotides, which does not contain genetic information but has the ability to bind to messenger RNA preventing the transmission of genetic information to ribosomes. In this way, a post-transcriptional control of several types of genes involved in physiological and pathological processes takes place.
More than 2,500 types of microRNAs have been identified in both cells and plasma, urine, saliva. Impaired microRNA expression has been shown in many conditions, including skin diseases.
In atopic dermatitis, several dozen microRNAs have been identified that had low or high levels in lesional keratinocytes compared to normal skin, in the same patient. Of these, the most significant changes were found in microRNA155 and microRNA146a. These types of RNA are not specific to atopic dermatitis but are associated with a number of phenomena such as: epidermal development (microRNA203), regulation of the innate and adaptive immune response (microRNA155), regulation of the signaling pathway in which TNF is involved (microRNA146).
In psoriasis, high levels of microRNA31, microRNA21, microRNA200, microRNA210 were detected, while microRNA 125, which has the ability to suppress keratinocyte proliferation, are low in the lesion. MicroRNA 125 is very well correlated with the evolution of psoriasis during biological therapy.
So far, it has been established that there is a certain specificity of a group of microRNAs for certain pathological processes: inflammation, carcinogenesis, altered immune response, but without being able to establish a microRNA profile for atopic dermatitis or psoriasis. However, the action on microRNA opens up important therapeutic perspectives.

Scurt CV

Studii: Facultatea de Medicină București
Specialitatea: Medicină generală
Titluri didactice, științifice și academice
Cercetator științific principal gradul I
Doctor în medicină cu teza ”Citochinele în tratamentul local al unor tumori maligne cutanate” (1994), UMF București
Profesor titular de curs Dermato-venerologie, Univ. Titu Maiorescu, București
Specialitate: – medic primar dermato-venerologie
medic primar alergologie și imunologie clinică
Membru în asociații profesionale, academii:
Societatea Româna de Dermatologie
Societatea Româna de Alergologie și Imunologie Clinica
ISIR (Asociația Internaționala de Studiu a Interferonului și a citokinelor)
EADV (Asociația Europeana de Dermato-Venerologie) Distincții :
Premiul Academiei Române ” Daniel Danielopolu” – 1990
Premiul Conferinței Interbalcanice de alergologie -Bucuresti — 1995 e Premiul Academiei Române ”Gheorghe Marinescu” – 2001
Încadrarea prezenta și cea anterioara:
București, Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Tropicale Dr. Victor Babeș Laboratorul de
Imunologie, din 1981 pâna in prezent — Conducator Laborator Imunologie
Lucrari științifice publicate:
-un numar de 100 de comunicări și articole dintre care 25 articole publicate în reviste de specialitate de circulație internațională, indexate
monografii: ”Sarcomul Kaposi” Editura Tehnică, 1998, 230 pagini, unic autor ”Apoptoza-Moartea celulară programată” Ed. Academiei, 1999, 410 pagini, coautor Reacții alergice la medicamente” Ed. Medicală, 2002, 400 pagini, prim autor ”Patologia moleculară a pielii” Ed. Medicală, 2006, 495 pagini, unic autor ”Dermato-Venerologie” Ed. Didactică și Pedagogică 2010, 300 pagini

Prof. Dr. Ancuceanu Robert
Facultatea de Farmacie, U.M.F. “Carol Davila”, Bucureşti

Utilizarea produselor emoliente la nou-născuți și sugari: beneficii și riscuri
Autori: R. Ancuceanu, Mihaela Dinu

Cuvinte cheie: emoliente, nou-născuți, sugari, efecte adverse, beneficii
Emolientele sunt produse cosmetice (uneori puse pe piață și ca „dispozitive medicale“) destinate să înmoaie pielea sau să o mențină moale și flexibilă (lat. mollis, moale). Emolientele sunt frecvent administrate nou-născuților și sugarilor. Date colectate în urmă cu 30 de ani în urmă arătau că pielea nou-născutului este expusă în medie la 8 produse de îngrijire a pielii, luând astfel contact în medie cu 48 de compuși diferiți. Ținând cont de evoluțiile sociale și economice, este puțin probabil ca numărul de produse și compuși chimici să fi diminuat între timp. Produsele emoliente utilizate frecvent în îngrijirea nou-născuților și sugarilor includ derivați de origine minerală (vaselină, parafină), ceruri (de albine, carnauba), uleiuri vegetale, ceramide, alcooli grași, umectanți și diverși compuși naturali sau extracte naturale (vitamine și derivați similari, alantoină, bisabolol etc.). Deși emolientele sunt în general percepute ca „inerte“ și lipsite de efecte adverse, cele din urmă sunt posibile și au fost raportate uneori. Cercetările clinice riguroase sunt însă limitate, iar raportările spontane în cadrul activităților de farmacovigilență sunt mult mai reduse decât în cazul medicamentelor. Studiile clinice care au indicat potențiale beneficii în prevenirea dermatitei atopice tind să stimuleze utilizarea emolientelor, dar există încă incertitudini și limitări metodologice ale acestora. Prezentarea identifică principalele ingrediente utilizate în produsele emoliente, beneficiile și riscurile acestora și identificarea golurilor de cunoaștere care necesită investigații suplimentare.

Use of emollient products in newborns and infants: benefits and risk
Authors: R. Ancuceanu, Mihaela Dinu

Keywords: emollients, newborns, infants, side effects, benefits

Emollients are cosmetic products (sometimes also marketed as ‘medical devices’) designed to soften the skin or keep it soft and flexible (lat. mollis, soft). Emollients are frequently administered to newborns and infants. Data collected 30 years ago showed that newborn skin is exposed to an average of 8 skin care products, thus coming into contact with an average of 48 different compounds. Given social and economic developments, it is unlikely that the number of products and chemical compounds has decreased in the meantime. Emollients commonly used in the care of newborns and infants include mineral derivatives (petrolatum, paraffin), waxes (beeswax, carnauba), vegetable oils, ceramides, fatty alcohols, humectants and various natural compounds or natural extracts (vitamins and similar derivatives, allantoin, bisabolol etc.). Although emollients are generally perceived as “inert” and free of adverse effects, the latter are possible and have sometimes been reported. However, rigorous clinical research is limited and spontaneous reporting in pharmacovigilance activities is much lower than for medicines. Clinical trials that have shown potential benefits in preventing atopic dermatitis tend to boost the use of emollients, but there are still methodological uncertainties and limitations. This presentation identifies the main ingredients used in emollients, their benefits and risks, and identify knowledge gaps that require further investigation.

Scurt CV

Robert Ancuceanu este profesor şi prodecan în cadrul Facultăţii de Farmacie din Bucureşti, disciplina Botanică farmaceutică şi biologie celulară. Cu un doctorat în farmacie, un masterat în biostatistică şi licenţă în drept, a lucrat în diferite domenii farmaceutice, de la cel academic la cel industrial şi în cadrul autorităţilor de reglementare. A fost director general al Direcţiei Generale Farmaceutice şi Aparatură Medicală din Ministerul Sănătăţii şi Vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale a Medicamentului. A fost membru al Comitetului pentru Medicamente de Uz Uman (CHMP) şi al Comitetului Pediatric (PDCO) şi membru altern (supleant) al Comitetului pentru Medicamente pe bază de Plante din cadrul Agenţiei Europene a Medicamentului (EMA), precum şi membru în mai multe comitete sau grupuri de lucru din domeniul farmaceutic. A publicat 56 articole ştiinţifice indexate ISI, este autor a două cărţi şi co-autor la alte patru. Pe lângă interesul său larg pentru toate aspectele domeniului farmaceutic, Robert se consideră un renascentist întârziat, fiind interesat şi de drept, istorie, muzică, biostatistică și machine learning, sociologie şi literatură.