Dr. Irinel Nedelcu
Egoclinic Hair Clinic,București

Implantul de păr în viziunea dermatologului
Autor: Irinel Nedelcu

Egoclinic Hair Clinic,Bucuresti

Cuvinte cheie: alopecie, tricologie, implant de par

Tratamentul diverselor forme de alopecie reprezinta un domeniu in dezvoltare continua, atat prin prisma cerererii in crestere a pacientilor, dar si prin evolutia spectaculoasa a mijloacelor terapeutice. In acest context, stabilirea unei atitudini profesioniste, cu abordare stiintifica, stabilirea diagnosticului si prognosticului evolutiv al afectiunii parului, reprezinta fundamentul obtinerii unor rezultate de buna calitate. Implantul de par este o interventie dermato-chirurgicala care necesita o indicatie, o programare si o abordare tehnica clare, adaptate fiecarui pacient.

Hair implant in the vision of the dermatologist
Author: Irinel Nedelcu

Egoclinic Hair Clinic,Bucuresti

Keywords: alopecia, tricology, hair implant

The treatment of several types of alopecia means the industry is evolving continuously, both through increasing demand of the patients, but also through the progress of therapeutic means. In this regard, establishing a professional approach and an evolutionary prognosis underlies the high quality results. Hair implant is a dermato-chirurgical procedure that requires indications, scheduling and a definite technique approach that is adjusted to the needs of the patient

Scurt CV

Din 1997 Conducătorul primei clinici de tricologie și implant de păr propriu din România.
Din 2003 Experiență în tratamente Laser și IPL, cu rezultate remarcabile publicate și apreciate la conferințe de specialitate.
Membru al Comitetului Director al Societății Române de Dermatologie.
Vicepreședintele Societății Române de Lasere în Medicină și Chirurgie.
Institutul Dermato Estetic
Institutul dermato estetic Dr. Irinel Nedelcu, centru de excelență în dermatologie, dermato estetică, implant de păr și tratamente laser chirurgicale și estetice încununează 20 de ani de activitate în domeniu.
Dr. Irinel Nedelcu, reprezentant al elitei dermatologiei românești, asociază activitatea clinică din cadrul spitalului Colentina cu domeniul dermato-estetic și al tratamentelor anti- aging din cadrul institutului pe care-l conduce alături de soția sa, Ana Maria Nedelcu.
În activitatea științifică și de cercetare, Dr. Irinel Nedelcu a elaborat lucrarea de doctorat cu tema “Diagnosticul și tratamentul afecțiunilor părului”, este membru în comitetul de conducere a Societății Române de Dermatologie, membru al Academiei Europene de Dermato-Venerologie și al Societății Internaționale de Chirurgie pentru Restaurarea Părului.
Din anul 1997, în cadrul primei clinici de tricologie din România, dezvolta tehnici de diagnostic și tratament al afecțiunilor părului, complexe și precise. Implantul de păr propriu, efectuat în urma evaluării pacientului și stabilirii prognosticului pe termen lung, se efectuează prin metoda unităților foliculare și asigură rezultate definitive excelente, cu aspect identic natural.

Prof. Univ. Dr. Alexandru Oanță
Membru în Comitetul de Conducere al Societăţii Române de Dermatologie (SRD)
Secretar de redacţie al Revistei Dermatovenerologie – Revista Societăţii Române de Dermatologie

Fenomenul Köbner şi Renbök, răspunsul izotopic Wolf
Autori: A. Oanţă1, Gabriela Stoleriu2, Smaranda Ţărean3, Ioana Vlas1, M. Ambros4

1 Dermamed, Făgăraş, România
2 Departamentul Clinic Medical, Facultatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, România
3 TopMed, Târgu Mureş, România
4 Clinica Dermato-venerologie, Spitalul Clinic Judeţean Mureş, Târgu Mureş, România

Cuvinte cheie: fenomen Köbner, reacție izotopică Wolf, fenomen Renbök

De la sfârșitul secolului al XIX-lea, dermatologii au observat că dermatozele pot să interacționeze (sau din contră să nu interacționeze) cu o serie de agresiuni cutanate sau cu o altă dermatoză. Aceste fenomene au primit diferite denumiri: fenomen Köbner, reacție izotopică Wolf, fenomen Renbök etc. Aceste fenomene arată afinitatea sau din contră cruțarea unei zone cutanate traumatizată, tatuată, iradiată, vaccinată, genetic diferită sau a unei dermatoze evolutive sau cicatrizate de către erupții cutanate. Întâlnite în dermatologia clinică descriptivă, aceste fenomene au condus la o serie de confuzii. O clarificare a acestor entități este necesară mai ales că unele dintre acestea se adresează aceluiași fenomen sub termeni diferiți. Expunerea istorică, semantică și nosologică a acestor fenomene, prezentarea simplificată a acestora, le face mai ușor de înțeles.

Köbner’s and Renbök’s phenomenon, Wolf’s isotopic response

Authors: A. Oanţă1, Gabriela Stoleriu2, Smaranda Ţărean3, Ioana Vlas1, M. Ambros4

1 Dermamed, Făgăraş, România
2 Clinical Medical Department, Faculty of Medicine and Pharmacy, ‘Dunarea de Jos’ University of Galati, Romania
3 TopMed, Târgu Mureş, România
4 Dermatology Clinic, Clinical Hospital of Mures County, Târgu Mureş, România

Keywords: Köbner phenomenon, Wolf isotopic reaction, Renbök phenomenon

Since 19th century, dermatologists have observed that dermatoses can interact (or not) with a series of skin aggressions or other dermatoses. These phenomena have been named: Köbner phenomenon, Wolf isotopic reaction, Renbök phenomenon etc. and they show the affinity of the rashes or, on the contrary, the sparing of a traumatized, tattooed, irradiated, vaccinated, genetically different skin area or of an evolutionary or scarred dermatosis. These phenomena mentioned in descriptive clinical dermatology and they have led to a number of confusions. A clarification of these entities is needed especially since some of them address the same phenomenon in different terms. The historical, semantic and nosological exposition of these phenomena, their simplified presentation, makes them easier to understand.

Scurt CV

• Medic primar în specialitatea dermato-venerologie
• Doctor în Ştiinţe Medicale
• Coordonator al Centrului de dermato-venerologie Dermamed Braşov
• Membru în Comitetul de Conducere al Societăţii Române de Dermatologie (SRD)
• Secretar de redacţie al Revistei Dermatovenerologie – Revista Societăţii Române de Dermatologie
• Membru fondator al Societăţii Române de Dermato-Oncologie (SRDO)
• Membru în Consiliul de Conducere al Asociaţiei Dermatologilor Transilvani (ADT)
• Membru al Asociaţiei Dermatologilor din Moldova (ADEM)
• Membru al Societăţii Maghiare de Dermato-Venerologie – Magyar dermatológiai társulat (MDT)
• Membrul al Academiei Europene de Dermatologie şi Venerologie (EADV)

Asist. Univ. Dr. Panduru Mihaela
Universitatea de Medicină și Farmacie ″Carol Davila″, București
Clinica Dermatologie II, Spitalul Clinic Colentina, București, România

Tricoscopia – o evaluare necesară în diagnosticul diferențial al alopeciilor
Autor: Mihaela Panduru

Universitatea de Medicină și Farmacie ’’Carol Davila’’ din București
Clinica Dermatologie II, Spitalul Clinic Colentina, București, România

Cuvinte cheie: alopecia, cădere de păr, tricoscopie, metodă de diagnostic

Introducere: Tricoscopia este o evaluare utilă, neinvazivă, adjuvantă pentru diagnosticarea alopeciei și a altor tulburări ale scalpului și părului. Utilitatea constă în vizualizarea ostiilor foliculare, tegumentului perifolicular, vaselor de sânge și firelor de păr putând astfel stabili tipul de alopecie: cicatricială sau non-cicatricială, inflamatorie sau non-inflamatorie.
Material și metodă: Lucrarea prezintă utilizarea tricoscopiei în anumite tipuri de alopecie. Pacienții cu alopecie au fost evaluați clinic și tricoscopic. Clinic a fost evaluat tipul de alopecie localizată sau difuză, inflamatorie sau non-inflamatorie. Investigarea tricoscopică a urmărit patternul folicular, interfolicular, scuama și firul de păr.
Rezultate: În urma coroborării aspectului clinic cu cel tricoscopic s-a stabilit tipul de alopecie. În cadrul alopeciilor difuze sunt prezentate cazuri de efluviu telogen, alopecia androgenică, alopecia senilă și alopecia indusă de inhibitorii de aromatază. În cadrul alopeciilor localizate sunt prezentate cazuri de alopecia areata, alopecia din sifilis, alopecia de presiune. În cadrul alopeciilor inflamatorii sunt expuse cazuri de lupus, lichen plano-pilar, keratoză foliculară spinuloasă decalvantă și alopecie frontală fibrozantă. În anumite situații, aspectul clinic a fost sugestiv pentru un anumit tip de alopecie însă, examinarea prin tricoscopie a orientat către un alt tip de alopecie, ceea ce subliniază importanța tricoscopiei în diagnosticul alopeciilor și necesitatea cunoașterii caracteristicilor tricoscopice specifice fiecărui tip de alopecie.
Concluzie: Tricoscopia este o metodă rapidă și ușor de folosit care este recomandată pentru diagnosticul alopeciilor.

Trichoscopy – a necessary assessment in the differential diagnosis of alopecia
Author: Mihaela Panduru

University of Medicine and Pharmacy ’’Carol Davila’’ from Bucharest
2nd Dermatology Department, Colentina Clinical Hospital, Bucharest, Romania

Keywords: alopecia, hair loss, trichoscopy, diagnosis method

Introduction: Trichoscopy is a useful, non-invasive, adjuvant assessment method for diagnosing alopecia and other scalp and hair disorders. The utility consists in visualization of the hair shafts, hair follicle openings (dots), perifollicular epidermis, and blood vessels. Thus, trichoscopy may be able to establish the type of alopecia: scarring or non-scarring, inflammatory or non-inflammatory.
Material and method: This study presents the use of trichoscopy in certain types of alopecia. Patients with alopecia were evaluated clinically and trichoscopically. Clinical evaluation suggested the type of alopecia: localized or diffuse, inflammatory or non-inflammatory. The trichoscopic investigation focused on the follicular or interfollicular pattern, the scalp, and the hair.
Results: Following the corroboration of the clinical aspect with the trichoscopic one, the type of alopecia was established in each case. In diffuse alopecia we encountered: telogen effluvium, androgenic alopecia, senile alopecia and alopecia induced by aromatase inhibitors. In localized alopecia cases of alopecia areata, alopecia syphilis, and pressure alopecia are presented. In inflammatory alopecia the following causes have been identified: lupus, lichen planopillaris, keratosis follicularis spinulosa decalvans, and frontal fibrosing alopecia. In some cases, the clinical appearance was suggestive of a certain type of alopecia, but the examination by tricoscopy turned to another type of alopecia. This diagnostic switch emphasizes the importance of trichoscopy in the diagnosis of alopecia and the need of knowledge regarding the specific trichoscopic characteristics of each type of alopecia.
Conclusion: Trichoscopy is a quick and easy method that has to be use for diagnosing alopecia.

Scurt CV

Medic primar dermato-venerologie Spitalul Clinic Colentina
Asistent universitar Universitatea de Medicina si Farmacie ″Carol Davila″ din Bucuresti
Doctor in stiinte medicale

• Experienta profesionala
• 2014 – prezent – Medic primar Dermato-venerologie Cinica II Dermatologie, Spitalul Clinic Colentina
• 2013 – prezent – Asistent universitar Universitatea de Medicina si Farmacie ″Carol Davila″ din Bucuresti
• 2014 – Radboud University Medical Center, Nijmegen, Olanda (Bursa postdoctorala)
• 2011-2012 – Skin and Allergy Hospital, Helsinki Finlanda (Bursa doctorala)
• 2010 – Dermato-cosmetologie – Spitalul „A. Sygros”, Atena, National University of Athens School of Medicine, Departament of Dermatology and Venereology
• 2009 – prezent – Medic Dermato-venerologie MedLife
• 2004-2009 – Medic rezident Dermatovenerologie Spitalul Clinic Colentina

• Studii
• 2014 – 2016 – Studii postdoctorale, Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” din Bucuresti
• 2009 – 2012 – Doctor in stiinte medicale, Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol Davila” din Bucuresti, Disciplina Fiziopatologie
• 2012 – 2013 – Atestat de studii complementare in Dermato-Cosmetologie
• 2004 – 2006: master Genetica Medicala, Institutul National de Genetica al Universitatii Bucuresti
• 2004 – 2009 – Medic rezident Dermatovenerologie Spitalul Clinic Colentina
• 1997 – 2003: Universitatea de Medicina si Farmacie din Craiova
• Premii si Distinctii
• 2019 – World Congress of Dermatology Scholarship
• 2014 – Michael Hornstein Memorial Scholarship
• 2014 – European Society of Pediatric Dermatology
• 2011 – AAF/OSI Fellowship to OMI Salzburg Medical Seminars International – Dermatology
• 2009 – Journées Dermatologiques de Paris
• 2008 – EADV Fostering Dermatology and Venereology – Excellence in Education – Residets’ Training Programme – Educational Grant
• 2005 – Premiul “Academician Stefan Gh. Nicolau ”
• Activitate științifică: 17 articole, 3 capitole de carte si 57 prezentari la congrese nationale si internationale

Conf. Dr. Cristina Preda
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa”, Iași

Hirsutismul și acneea la femeia aflată la menopauză. Cum diagnosticăm și cum tratăm?
Cristina Preda, Letiția Leuștean, Maria Christina Ungureanu, Ștefana Bîlha, Laura Teodoriu, Al. Florescu

Universitatea de Medicină și Farmacie « Grigore T. Popa », Iași, Romania
Disciplina de Endocrinologie

Cuvinte cheie: Tiroidita autoimună, lupus, poliendocrinopatie autoimună

Introducere. Asocierea dintre lupusul eritematos (LE) și alte boli autoimmune cum ar fi: sindromul anti-fosfolipidic, sindromul Sjogren sau tiroidita autoimună a fost descrisă în literatură. Totuși, sunt extrem de puține date referitor la multitudinea de afecțiuni autoimmune care pot complica lupusul. Deasemenea, asocierea tiroiditei autoimune cu alte boli autoimune endocrine se regăsește în cadrul poliendocrinopatiei multiple de tip III. Pacienți și metodă. Prezentare de caz și punere la punct a literaturii. Rezultate. Prezentăm cazul unei tinere de 20 de ani cu febră, cefalee, grețuri, mărirea de volum a tiroidei și eritem polimorf la nivelul feței și brațelor. Ultrasonografia tiroidiană, titrul anticorpilor anti-tiroidieni și valoarea TSH și fT4 relevă o tiroidită autoimună cu hipotiroidie severă. Examenul dermatologic coroborat cu titrurile crescute de anticorpi anti nucleari (ANA) și aDNAds stabilește diagnosticul de lupus eritematos. În aceste condiții tratamentul concomitent cu Levotiroxină și Medrol a fost inițiat. Rezultate. Tratamentul substitutiv cu hormoni tiroidieni a normalizat valorile TSH și fT4 după 6 săptămâni iar corticoterapia a dus la ameliorarea leziunilor cutanate. Concluzii. Poliendocrinopatiile multiple reprezintă un grup heterogen de afecțiuni rare, definit prin co-existența a cel puțin două afecțiuni autoimmune endocrine. În prezent sunt descries câteva tipuri. Cele de tip III reprezintă co-existența tiroiditei autoimmune cu o altă afecțiune autoimună fie ea endocrină sau nu. Cazul nostru întrunește condițiile de ploiendocrinopatie autoimună de tip III dar nu putem exclude cu certitudine și o simplă concomitență.

Autoimmune thyroiditis and lupus erythematosus : simple association or autoimmune polyendocrine syndrome?
Cristina Preda, Letitia Leustean, Maria Christina Ungureanu, Stefana Bilha, Laura Teodoriu, Al. Florescu

University of Medicine and Pharmacy « Grigore T. Popa », Iasi, Romania
Department of Endocrinology

Keywords: Autoimmune thyroiditis, lupus erythematosus, autoimmune polyendocrine syndromee

Introduction. The association between systemic lupus erythematosus (SLE) and other
autoimmune diseases such as antiphospholipid syndrome, Sjogren’s syndrome or autoimmune thyroiditis have been described. However, there is a paucity of studies looking comprehensively at the wider range of other autoimmune disorders that complicate lupus. Furthermore, autoimmune thyroiditis in association with other autoimmune diseases is known as type 3 polyendocrine autoimmune syndrome (PAS). Patient and Method. Case report with a review of the literature. Results. We present the case of a 20 years old female with concomitant fever, headache, nausea, swelling of thyroid gland and polymorphic erythema on arms and face. The thyroid ultrasound, the titer of anti-thyroid antibodies and level of TSH and fT4 revealed an autoimmune thyroiditis with severe hypothyroidism. The dermatological examination and the elevated titers of antinuclear (ANA) and anti-double stranded DNA antibodies (aDNAds) established the diagnosis of lupus erythematosus. The concomitant treatment with levothyroxine and medrol was started. Results. The substitutive treatment with thyroid hormones normalized the level of TSH and fT4 in six weeks also the corticotherapy improved the skin lesions. Conclusions. PAS represent a heterogeneous group of rare conditions, defined by the coexistence of at least two endocrine autoimmune disorders. Currently several types are described. PAS type III is defined as the coexistence of autoimmune thyroid disorder with other endocrine or non-endocrine autoimmune condition. Our case meets the criteria for PAS type III but we can’t rule out a mere coincidence.

Scurt CV

Dr. Cristina Preda is currently Professor of Endocrinology, Head of the Department of Endocrinology of the University of Medicine and Pharmacy ”Grigore T. Popa” and Head of the Endocrinology Clinic of the University Hospital “St. Spiridon”, Iasi, Romania. She received her medical degree and her PhD from “Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy. Her research interest covers area as: PCOS, thyroid pathology, GH disorders. Author and co-author of 22 books and 60 articles in national and international peer-reviewed journals. She is member of the Board of Romanian Society of Endocrinology since 2014 and Vice-President since 2017.

Conf. Univ. Dr. Onofrei Viviana
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iași
Spitalul Județean Clinic de Urgențe, Secția Cardiologie, Iași, România

Actualități în diagnosticul și strategiile terapeutice la pacienții cu sindrom posttrombotic
Autor: Viviana Onofrei

Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa”
Spitalul Județean Clinic de Urgențe “Sf. Spiridon”, Clinica de Cardiologie, Iași, Rom

Cuvinte cheie: manifestări dermatologice, afecțiuni cardiovasculare, afecțiuni sistemice, terapie.

Introducere: frecvent afecțiunile cardiovasculare (CV) și terapia specifică se pot însoți de manifestări dermatologice variate. Semnele cutanate sunt în egală măsură secundare afectării primare CV, componente ale unor patologii sistemice care implică aparatul CV sau complicații ale terapiei specifice.
Material și metodă: pornind de la revizuirea sistematică a literaturii recente, subiectul se axează pe expunerea sintetică și critică a relației între patologia CV primară și secundară, și semnele cutanate relevante, cu scopul sublinierii importanței pentru diagnostic și tratament.
Rezultate: afecțiunile CV se însoțesc constant de semne generale ca cianoza și edemul cardiac, după cum există manifestări dermatologice care orientează către o patologie specifică – edemul și ulcerul venos sau ischemic, diferite tipuri de facies în afecțiuni valvulare, modificări ale pilozității și prezența de xantoame/xantelasmă în afecțiuni aterosclerotice sau semne variate cutaneo-mucoase cu mecansim embolic sau imunologic în endocardita infecțioasă. O categorie aparte o reprezintă sindroamele congenitale (Marfan, Williams, DiGeorge, Down, Lutembacher, etc) care asociază manifestări cutanate particulare, sugestive în context clinic. Afecțiuni sistemice diverse cu implicare cutanată pot pune problema afectării secundare CV (vasculite și colagenoze, amiloidoza, boli endocrine și infecțioase). Terapiile medicamentoase specifice și uzuale (antiaritmice, antihipertensive, antitrombotice, dar și procedurile și dispozitivele cu viză CV) cauzează efecte adverse și complicații dermatologice.
Concluzii: cunoașterea manifestărilor dermatologice întâlnite în patologia CV primară sau secundară altor afecțiuni sistemice, are un potențial imens de a facilita diagnosticul și de a recunoaște complicațiile asociate terapiei specifice.

Dermatologic manifestations of cardiovascular disease

Author: Viviana Onofrei

“Grigore T. Popa” University of Medicine and Pharmacy
“St. Spiridon” Emergency Districtual Clinical Hospital, Cardiology Department, Iasi, Romania

Key words: dermatologic manifestations, cardiovascular disease, multisystem disease, therapy.

Introduction: cardiovascular (CV) disease and specific therapies are often associated with different dermatologic manifestations. Cutaneous signs are equally part of primarily CV disease, a component of a full systemic disorder that also involves CV system or complication of some usual therapies.
Material and method: based on the systematic review of recent literature the topic focuses on the synthetic and critical presentation of relation between primarily and secondary CV pathology, and relevant cutaneous signs, in order to highlight their importance for diagnosis and treatment.
Results: CV disease are constantly associated with general signs such as cyanosis and cardiac edema, but also there are dermatologic manifestations helpful for specific diagnosis, such as venous edema, venous or ischemic ulcer, different facies in valvular disease, changes of pilosity and xanthomas/xanthelasma suggestive for atherosclerotic disorders or various embolic and immunologic mucocutaneous signs in infective endocarditis. Particular cutaneous manifestations are of special clinical interest in congenital CV syndromes (Marfan, Williams, DiGeorge, Down, Lutembacher, etc). Various multisystem disease involving the skin can suggest the concomitant secondary CV disease (vasculitis and collagenoses, amiloidosis, endocrine and infective disorders). Specific pharmacological therapies used for routine care such as antiarrhythmic, antihypertensive, antithrombotic drugs, but also CV procedures and devices, cause adverse effects and dermatologic complications.
Conclusions: the knowledge of dermatologic manifestations in the setting of primarily or secondary CV pathology is immensely helpful for proper diagnosis and recognition of therapy related complications.

Scurt CV

Absolventă a Facultăţii de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa” Iaşi, promoția 1991

Experienţa profesională:
Conferențiar universitar, Disciplina Medicină Internă (Cardiologie), Facultatea de Medicină, U.M.F. “Grigore T. Popa” Iași
Activitate didactică curiculară și extracuriculară continuă din 1996
Medic primar cardiologie și medicină internă la Clinica de Cardiologie, USTACC, Spitalul Județean Clinic de Urgențe “Sf. Spiridon” Iași
Doctor în științe medicale, teza de doctorat ”Disfuncția endotelială în hipertensiunea arterială”, 2006
Competențe în Ecocardiografie Generală și Ultrasonografie Generală
Masterat “Bazele nutriţiei clinice”, 2011

Apartenenţa la Societăţi ştiinţifice:
Membră în Societatea Română de Cardiologie
Membră în Societatea Europeană de Cardiologie
Membră în Societatea Europeană de Hipertensiune
Membră în American Heart Association/American College of Cardiology)

Distincții:
European Hypertension Specialist
Diplomă de excelență din partea Societății Române de Hipertensiune
Fellow of European Society of Cardiology

Domenii de interes ştiinţific:
Afectarea cardiovasculară în patologia medicală, hipertensiunea arterială, disfuncţia endotelială şi rigiditatea arterială, insuficienţa cardiacă, bolile vasculare, boli metabolice.
Implicare activă în activitatea de cercetare științifică (granturi de cercetare științifică, coinvestigator în studii clinice multicentrice internaționale, colaborator în registre naționale și europene de specialitate)
Metode de investigaţie sau tratament originale introduse în premieră națională (studiul comparativ şi integrat al disfuncţiei endoteliale în hipertensiunea arterială prin metoda Complior şi ecografie vasculară (2001), tromboliza ghidată pe cateter în trombozele venoase profunde (echipa Prof. Dr. Datcu – 2004)
Editor de cărți de specialitate cu colectiv național, manuale, peste 100 lucrări științifice în reviste ISI și BDI

Asist. Univ. Dr. Pintea Irena
Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca

Dermatita atopică – mecanisme moleculare și terapii biologicer
Autori: Irena Pintea1,2, Carmen Teodora Dobrican1,2 , Adriana Muntean1,2 , Diana Deleanu1,2,3
1Disciplina Alergologie și Imunologie, Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, Cluj-Napoca, România
2Ambulatorul de Alergologie, Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie “Profesor Doctor Octavian Fodor” Cluj-Napoca, România
3Secția Medicină Internă, Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie “Profesor Doctor Octavian Fodor” Cluj-Napoca, România

Cuvinte cheie: dermatita atopică, terapie biologică, mecanisme moleculare

Dermatita atopică (DA), cunoscută și sub denumirea de eczemă atopică, este o afecțiune inflamatorie a pielii cronică sau recurentă, ce aduce un impact social și economic semnificativ la nivel mondial și afectează 2,1% până la 4,9% din populația adultă și 15-20% dintre copii. A fost raportată o prevalență în creștere a AD, în special în țările cu venituri mici. Studii recente recunosc o predilecție a DA pentru persistența la vârsta de adult, cu o prevalență pe parcursul vieții reprezentând 34,1%. DA este o afecțiune a pielii debilitantă atât la copii, cât și la adulți, iar cazurile severe, refractare la tratament reprezintă o provocare atât pentru clinicieni, cât și pentru pacienți.
Considerată inițial o afecțiune alergică a pielii, DA este interpretată în prezent în contextul interacțiunii complexe dintre predispoziția genetică către disfuncția barierei epidermice și/sau alterarea compoziției lipidelor de la nivel cutanat și interacțiunea cu factorii de mediu. Înțelegerea căilor patologice care mediază inflamația din DA reprezintă piatra de temelie către o gestionare îmbunătățită a pacienților care suferă de această afecțiune.
Lucrarea de față trece în revistă noile terapii imunomodulatoare în dermatita atopică severă refractară la tratamentul convențional. Datele curente pledează pentru eficacitatea Dupliumab și a unor inhibitori ai căii de semnalizare JAK, upadacitinib, abrocitinib, ruxolitinib, în ​​timp ce alți agenți imunomodulatori, cum ar fi nemolizumab, lebrikizumab, tralokinumab, ustekinumab sunt promițătoare, dar sunt necesare date suplimentare pentru a confirma utilitatea și siguranța lor în dermatita atopică. Imunoterapia specifică la alergen poate fi utilă în cazuri selectate.

Atopic dermatitis – molecular mechanisms and biological therapies
Autori: Irena Pintea1,2, Carmen Teodora Dobrican1,2, Adriana Muntean1,2, Diana Deleanu1,2,3
1 Discipline Allergology and Immunology, “Iuliu Hațieganu” University of Medicine and Pharmacy, Cluj-Napoca, Romania
2 Allergology Clinic, “Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology Professor Doctor Octavian Fodor” Cluj-Napoca, Romania
3 Department of Internal Medicine, Regional Institute of Gastroenterology and Hepatology Professor Doctor Octavian Fodor ”Cluj-Napoca, Romania

Keywords: atopic dermatitis, biological therapy, molecular mechanisms

Atopic dermatitis (AD), also known as atopic eczema, is a chronic or recurrent inflammatory skin condition that has a significant social and economic impact worldwide and affects 2.1% to 4.9% of the adult population, and 15-20% of the pediatric population. An increasing prevalence of AD has been reported, especially in low-income countries. Recent studies recognize a predilection of AD for persistence in adulthood, with a lifetime prevalence of 34.1%. AD is a debilitating skin condition in both children and adults, and severe, refractory forms of disaese are a challenge for both clinicians and patients alike.
Originally considered an allergic skin condition, AD is currently interpreted in the context of the complex interaction between genetic predisposition to epidermal barrier dysfunction and / or altered skin lipid composition and interaction with environmental factors. Understanding the pathological pathways that mediate inflammation in AD is the cornerstone of improved management of patients with this condition.
This paper reviews new immunomodulatory therapies in severe atopic dermatitis refractory to conventional treatment. Current data argue for the efficacy of Dupliumab and several inhibitors of the JAK signaling pathway, upadacitinib, abrocitinib, ruxolitinib, while other immunomodulatory agents such as nemolizumab, lebrikizumab, tralokinumab, ustekinumab are promising for their usefulness and safety in atopic dermatitis. Allergen-specific immunotherapy may be helpful in selected cases.

Scurt CV

Grad didactic:
Asistent Universitar

Funcţie:
Medic specialist

Loc de muncă:
Universitatea de Medicina si Farmacie Iuliu Hatieganu, Cluj-Napoca, Institutul Regional de Gastroenterologie si Hepatologie Profesor Doctor Octavian Fodor, Cluj-Napoca

Specializări:
Alergologie si Imunologie Clinica

Apartenenţa la Societăţi ştiinţifice:
Membru Societatea Romana de Alergologie si Imunologie Clinica, membru EEACI