Conf. Univ. Dr. Boris Nedelciuc
Catedra de dermatovenerologie, USMF “Nicolae Testemiţanu”, Chişinău, Republica Moldova

Abordări interdisciplinare în alopecia areată

Autor: Boris Nedelciuc
Catedra de dermatovenerologie, USMF ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova

Alopecia areată este o afecțiune imprevizibilă, uneori cu remisie spontană, alteori cu episoade cronice, recidivante și progresive. În declanşarea afecţiunii intervin mai mulţi factori: genetici, endocrini, infecţioşi, neuro-psihici, imuni, autoimuni, vasculari, metabolici, nutriționali, toxici etc. Boala are o incidenţă aproximativ egală la ambele sexe, clinic manifestându-se printr-o pierdere focală, multifocală, subtotală, totală sau universală a părului.
Examenul clinic obiectiv este, de cele mai multe ori, suficient pentru stabilirea diagnosticului. Uneori, totuși, în scopul evidenţierii unor dereglări intercurente, sunt necesare explorări biochimice şi imune, respectiv consultații suplimentare la alți medici specialiști: neurolog, endocrinolog, imunolog, ORL-ist, stomatolog, gastrolog etc. Un test util şi informativ este tricograma, iar mai nou tricoscopia computerizată. De asemenea, în cazuri incerte se recomandă biopsia sau examenul histopatologic.
Astfel, cercetări recente demonstrează prezenţa, în stadiul anagen, a infiltratului inflamator cu localizare atât perifoliculară (în jurul foliculului pilos), cât şi intrafoliculară (în jurul bulbului şi papilei firului de păr = fenomenul ”swarm of bees”). Infiltratul perifolicular este compus din macrofage, celule Langerhans, limfocite T helper / T citotoxice (într-un raport variabil, de la 2/1 până la 8/1), imunoglobuline (IgM, IgG) şi complement (C3). Infiltratul inflamator intrafolicular este acompaniat de o expresie crescută a moleculelor de histocompatibilitate de tip I şi II aberante şi a moleculelor de adeziune ICAM-1, care se presupune a fi rezultatul eliberării de citokine din limfocitul T. În urma acestui proces inflamator, ciclul de viaţă al firului de păr este perturbat. Are loc o trecere prematură din stadiul anagen direct în stadiul telogen.
Tratamentul alopeciei areate presupune, în primul rând, asanarea focarelor de infecție cronică (antibiotice, antivirale), terapie antistres (anxiolitice, sedative, tranchilizante sau chiar antidepresive), terapie antiinflamatorie (corticosteroizi în administrare topică, intralezională sau orală) şi/sau imunosupresoare (ciclofosfan, metotrexat), vitamino- (A, E, C, D, B6) şi mineraloterapie (zinc, sulf, magneziu, seleniu) etc.
Atunci când căderea părului este stopată, sunt binevenite, de asemenea, următoarele opţiuni: a) remedii cu acţiune iritantă şi vasodilatantă (tinctura Capsici, tinctura Zingiberis, tinctura Cantharidis, Cignolină, Minoxidil, Aminexil, Trioxidil, Azot lichid); b) statine (Simvastatin şi Ezetimibe) + corticoterapie intralezională; c) diverse manopere fizioterapice: curenţi de înaltă frecvenţă (d’Arsonval), acupunctură, PUVA terapie etc.
În ultimii ani de un succes binemeritat se bucură inhibitorii JAK (Baricitinib, Ritlecitinib, Ivarmacitinib, Deuruxolitinib), respectiv inhibitorii JAK și TYK (Brepocitinib). Recent, inhibitorii JAK sunt disponibili și pentru uz topic: Brevilin-A loțiune 0,1% și Tofacitinib unguent/gel 2%. Alte două medicamente, care se află în studii clinice experimentale (Rezpegaldesleukin, care modulează IL-2 și Bempikibart, care țintește anticorpii anti-IL-7Rα), deschid noi perspective în tratamentul alopeciei areate.

Interdisciplinary approaches in alopecia areata

Autor: Boris Nedelciuc
Department of Dermatology, Nicolae Testemitanu State University of Medicine and Pharmacy, Chisinau, Republic of Moldova

Alopecia areata is an unpredictable condition, with chronic, recurrent, and progressive evolution, showing spontaneous remission in some cases. Several factors contribute to its onset, including genetic, endocrine, infectious, neuro-psychological, immune, autoimmune, vascular, metabolic, nutritional, and toxic factors. The condition affects both sexes almost equally and clinically manifests as focal, multifocal, subtotal, total, or universal hair loss.
In most cases, a clinical examination is sufficient for diagnosis. However, in certain instances, biochemical and immune tests, as well as additional consultations with specialists (neurologists, endocrinologists, immunologists, ENT specialists, dentists, gastroenterologists, etc.), may be necessary to identify intercurrent disorders. Useful and informative tests include the trichogram and, more recently, computerized trichoscopy. In unclear cases, biopsy or histopathological examination is recommended.
Recent studies reveal the presence of an inflammatory infiltrate during the anagen phase, localized both perifollicularly (around the hair follicle) and intrafollicularly (around the bulb and papilla of the hair = the “swarm of bees” phenomenon). The perifollicular infiltrate consists of macrophages, Langerhans cells, T helper/cytotoxic lymphocytes (in a variable ratio, from 2:1 to 8:1), immunoglobulins (IgM, IgG), and complement (C3). The intrafollicular inflammatory infiltrate is accompanied by an increased expression of aberrant type I and II histocompatibility molecules and ICAM-1 adhesion molecules, presumed to result from cytokine release by T lymphocytes. This inflammatory process disrupts the hair cycle, causing a premature transition from the anagen phase directly to the telogen phase.
Treatment for alopecia areata primarily involves addressing chronic infection foci (antibiotics, antivirals), anti-stress therapy (anxiolytics, sedatives, tranquilizers, or even antidepressants), anti-inflammatory therapy (corticosteroids administered topically, intralesionally, or orally), and/or immunosuppressants (cyclophosphamide, methotrexate), as well as vitamin (A, E, C, D, B6) and mineral therapy (zinc, sulfur, magnesium, selenium), among others.
Once hair loss is halted, the following options are also beneficial: a) remedies with irritant and vasodilatory effects (Capsicum tincture, Zingiber tincture, Cantharidis tincture, Cignolin, Minoxidil, Aminexil, Trioxidil, Liquid Nitrogen); b) statins (Simvastatin and Ezetimibe) combined with intralesional corticosteroids; c) various physiotherapeutic procedures: high-frequency currents (d’Arsonval), acupuncture, PUVA therapy, etc.
In recent years, JAK inhibitors (Baricitinib, Ritlecitinib, Ivarmacitinib, Deuruxolitinib) and JAK and TYK inhibitors (Brepocitinib) have shown notable success. Recently, topical JAK inhibitors have become available, including Brevilin-A lotion 0.1% and Tofacitinib ointment/gel 2%. Two experimental drugs currently in clinical trials (Rezpegaldesleukin, which modulates IL-2, and Bempikibart, targeting anti-IL-7Rα antibodies) offer new perspectives in the treatment of alopecia areata.

Scurt CV

• 1994 – Licenţiat în dermatologie
• 2000 – Doctor în ştiinţe medicale
• 2001 – Medic primar
• 2002 – Stagiu în dermatologie şi pedagogie, Iaşi, România
• 2006 – Stagiu în dermatologie şi cosmetologie, Marsilia, Franţa
• 2007 – Conferenţiar universitar
• 2010-2012 – Preşedinte al Comisiei de atestare a medicilor dermatologi şi cosmetologi din Republica Moldova
• 2010-prezent – Reprezentant naţional, Skin Inflammation & Psoriasis International Network, Franţa
• 2011 – Stagiu în psihopedagogia învăţământului superior
• 2011-prezent – Membru Editorial Board Our Dermatology Online Journal, Polonia
• 2012 – Membru fondator al Societății de Andrologie şi Sănătate Sexuală din Republica Moldova
• 2014 – Membru fondator al Societății de Dermatologie din Republica Moldova
• 2014-2019 – Membru în boardul Societăţii Internaţionale de Dermatoscopie / International Dermoscopy Society
• 2015-prezent – Membru Editorial Board International Journal of Clinical Dermatology & Research, SUA
• 2015-prezent – Director Health & Beauty Online Journal, https://e-dermatologie.md/
• 2017-prezent – Expert în medicină estetică, MS al Republicii Moldova
• 2018-2020 – Director Belle Femme Esthetic School, Chişinău
• 2019 – Master în Managementul Sănătăţii Publice
• 2022-prezent – Președinte al Comisiei de experți în medicină estetică a MS din Republica Moldova

Autor și coautor a 198 publicații științifice (în limbile română, engleză, franceză și rusă), dintre care:
• teze / rezumate – 116,
• articole – 50,
• elaborări metodico-didactice – 5,
• manuale – 2,
• capitole în cărți – 2,
• monografii – 2,
• ghiduri – 2,
• protocoale clinice naționale – 3,
• standarde medicale de diagnostic şi tratament – 1,
• brevete de inovații – 15.

Conf. Univ. Dr. Gabriela Stoleriu Facultatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea ”Dunărea de Jos”, Galaţi

Conf. Univ. Dr. Șenilă Simona Corina
Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, Cluj Napoca, România
Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, România

Conf. Univ. Dr. Toader Paula
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi, România

Conf. Univ. Dr. Ungureanu Loredana Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj

Şef lucr. Dr. Bădescu Aida Corina
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi

Actualități în diagnosticul și tratamentul infecțiilor cu Mycoplasma Genitalium

Autori: Aida Corina Bădescu, Raluca Ioana Șerban
Disciplina de Microbiologie, Facultatea de Medicină, UMF ”Grigore T. Popa” Iaşi

Cuvinte cheie: Mycoplasma genitalium, diagnostic molecular, rezistență la antibiotice

Scopul acestei prezentări este de a oferi participanților cele mai noi date legate de aspectul clinic, diagnosticul etiologic și tratamentul infectiilor cu Mycoplasma genitalium, un patogen mai putin cunoscut dar foarte important al infectiilor genitale, atât la bărbat cât si al femeie.
În ultimii ani, evoluția fără precedent a metodelor de diagnostic molecular (PCR, secvențiere, microarray) au permis o analiză mult mai fidelă a componenței și dinamicii populațiilor microbiene care colonizează în mod normal căile genitale externe și au determinat o remaniere a listei agentilor microbieni dar și a ordinii lor în etiologia infectiilor cu această localizare.
Astfel, bacterii ca Ureaplasma urealyticum sau Mycoplasma hominis, cunoscute în trecut ca fiind implicate in etiologia uretritelor și vaginitelor, sunt acum considerate ca aparținând florei comensale iar Mycoplasma genitalium, bacterie imposibil de evidentiat fără aportul metodelor moleculare de diagnostic, este acum pe primele locuri in etiologia vaginitelor și uretritelor nespecifice.
Metodele moderne de diagnostic, bazate pe secvențierea genomului M. genitalium permit diagnosticul acestor infectii cu mare sensibilitate și cu mare specificitate. Mai mult, în contextul creșterii fondului de gene de rezistență la macrolide si la fluorochinolone și a răspândirii lor globale, metodele moleculare deschid calea detecției rapide a acestor gene de rezistentă pentru orientarea terapiei de primă intenție a infecțiilor genitale simptomatice.

Current issues in the diagnosis and treatment of Mycoplasma Genitalium infection

Authors: Aida Corina Bădescu, Raluca Ioana Șerban
Discipline of Microbiology, Faculty of Medicine, UMF “Grigore T. Popa” Iași

Keywords: Mycoplasma genitalium, molecular diagnosis, antibiotic resistance

The aim of this presentation is to provide participants with the latest data on the clinical appearance, diagnosis and treatment of Mycoplasma genitalium infections, a lesser known but very important pathogen of genital infections, in both men and women.
In recent years, developments in molecular diagnostic methods (PCR, sequencing, microarray) have allowed a much more accurate analysis of the composition and dynamics of microbial populations that normally colonize the external genital tract and have changed the list of microbial agents and their order in the etiology of infections with this localization.
Thus, bacteria such as Ureaplasma urealyticum or Mycoplasma hominis, formerly known to be involved in the etiology of urethritis and cervico-vaginitis, are now considered to belong to the commensal flora and Mycoplasma genitalium, a bacterium impossible to detect without the contribution of molecular methods, is now considered a major pathogen of nonspecific vaginitis and urethritis.
Modern diagnostic methods based on M. genitalium genome sequencing allow detection with high sensitivity and high specificity of this infection. Moreover, in the context of the increasing macrolide and fluoroquinolone resistance gene pool and their global spread, molecular methods pave the way for rapid detection of these resistance genes for targeting first-line therapy of symptomatic genital infections.

Scurt CV

Şef lucrări Dr. Aida Corina Bădescu
Disciplina de Microbiologie
Facultatea de Medicină
U.M.F. ”Grigore T. Popa” Iaşi

Medic primar Medicină de Laborator
Doctor în ştiinţe medicale – specialitatea Dermatovenerologie.
Medic Coordonator Laboratorul de Biologie Moleculară, Spitalul de Boli Infecţioase “Sf. Parascheva” Iaşi

Membru în societăţi ştiinţifice:
• European Society for Clinical Microbiology and Infectious Disease
• Societatea Română de Microbiologie
• Societatea Română de Imunologie
• Societatea Română de Micologie