Prof. Dr. Cimpoeșu Carmen Diana
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa “din Iași
Spitalul Clinic Judetean de Urgenta „Sf. Spiridon” Iasi

Anafilaxia în ghidurile de resuscitare europene

Diana Cimpoesu1,2 , Mihaela Corlade-Andrei1, 2

¹ University of Medicine and Pharmacy “Gr.T.Popa”, Iasi, Romania

² Emergency “St. Spiridon” Hospital, Iasi, Romania

Cuvinte cheie: anafilaxie, resuscitare, ghid

Anafilaxia este o reacție alergică sistemică gravă, cu debut rapid și care poate duce la deces. La nivelul intregii lumi, incidența anafilaxiei este în creștere, în timp ce rata mortalității se mentine la acelasi nivel, cu un risc general de deces al populației de aproximativ 0,51 per milion. Ghidul Consiliului European de Resuscitare privind anafilaxia are la baza cele mai recente studii ale World Allergy Organisation Anaphylaxis Committee, European Academy of Allergy and Clinical Immunology, North American Practice Parameter, Australasian Society of Clinical Immunology and Allergy. Recunoașterea principalelor semne si simptome este foarte importanta. Anafilaxia poate pune viata in pericol prin obstructia căilor respiratorii (edem glotic, buze si limbă umflate), modificari la nivel respirator (dispnee, bronhospasm, stridor, whezzing, hipoxemie) și circulator (hipotensiune, stop cardiac) cu sau fără modificări la nivelul tegumentelor sau mucoaselor (urticarie generalizată, eritem sau prurit) ca parte a unei alergii reacţie. Modificările la nivel cutanat și ale mucoaselor nu sunt întotdeauna prezente sau evidente pentru salvator, iar bronhospasmul sever, hipotensiunea sau stopul cardiac instalate brusc pot fi primele caracteristici. Cunoașterea istoricului alergic al pacientului și a factorilor declanșatori poate ajuta in stabilirea diagnosticului, insa acest lucru nu va fi întotdeauna la indemana. Adrenalina este cel mai important medicament pentru tratamentul anafilaxia si este indicatia de prima linie conform tuturor ghidurilor. Acest lucru se datoreaza efectului pe receptorii alfa- adrenergici (vasoconstrictor) şi beta adrenergici (bronhodilatator, inotrop, de stabilizare a mastocitelor). Recunoasterea precoce a semnelor si simptomelor specifice anafilaxiei, precum si initierea prompta a tratamentului specific, vor duce la cresterea sanselor de supravietuire

Anaphylaxis in european resuscitation guidelines

Diana Cimpoesu1,2 , Mihaela Corlade-Andrei1, 2

¹ University of Medicine and Pharmacy “Gr.T.Popa”, Iasi, Romania

² Emergency “St. Spiridon” Hospital, Iasi, Romania

Keywords: anaphylaxis, resuscitation, guidelines
Anaphylaxis is a serious systemic allergic reaction that is rapid in onset and may cause death. The incidence of anaphylaxis is increasing globally, whereas the case fatality rate has remained stable, with an overall population risk of death of about 0.51 per million. This anaphylaxis guidance is based on the most recent guidelines and updates from the World Allergy
Organisation Anaphylaxis Committee, European Academy of Allergy and Clinical Immunology, North American Practice Parameter, Australasian Society of Clinical Immunology and Allergy. Recognizing the main signs and symptoms is very important. Anaphylaxis causes life threatening airway (glottic edema, swollen lips, tongue), breathing (dyspnoea, bronchospasm, stridor, wheeze, hypoxaemia) and circulation problems (hypotension, cardiac arrest) with or without skin or mucosal changes (generalised urticaria, flushing or itching) as part of an allergic reaction. Skin and mucosal changes are not always present or obvious to the rescuer and severe bronchospasm, hypotension, or sudden cardiac arrest can be the first features. Knowledge of the patient’s allergy history and triggers can help make the
diagnosis, but this will not always be known. Adrenaline is the most important drug for the treatment of anaphylaxis and is the first line treatment according to all current guidelines for anaphylaxis based on both its alpha (vasoconstrictor) and beta (bronchodilator, inotropic, mast cell stabilisation) agonist properties. Early recognition of signs and symptoms of anaphylaxis as well as prompt initiation of specific treatment, will increase the chances of survival.

Scurt CV

Experienţa profesională:
Martie-Aprilie 2016
Decan cu delegatie – Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi
Iunie 2015 – martie 2016
Prodecan – Facultatea de Medicină, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi
Martie 2014- până în prezent
Profesor Universitar Habilitat (iunie 2014) Disciplina Medicina de Urgență, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi
2008-2014
Conferenţiar Disciplina Medicină de Urgenţă (Şef Disciplină + coodonator direcţie curs), Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi,
2013 ianuarie-iunie
Director Medical, Spitalul Clinic Județean de Urgență “Sf. Spiridon” Iași
2004-2008
Șef Lucrări Disciplina Medicină de Urgenţă (Şef Disciplină), Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi,
2011-2012
Membru în Comisia pentru obţinerea titlului de Doctor în ştiinţe – 5 teze
– iulie 2011 – Universitatea de Medicină şi Farmacie Tg. Mureş
– iunie 2011 – Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” Arad, Facultatea de Medicină, Farmacie şi Medicină Dentară
– ianuarie 2011 – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Facultatea de Geografie şi Geologie
– 2011-2015 – Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi
1999-2016
Medic Șef al Unităţii Primire Urgenţe şi SMURD (inființat în 2005), Spitalul Clinic Județean de Urgență “Sf. Spiridon” Iași
2000-2016
Coordonator al Centrului de Formare în Medicina de Urgenţă din cadrul Unităţii Primire Urgenţe şi SMURD
2007-2016
Director de rezidentiat, Spitalul Clinic Județean de Urgență “Sf. Spiridon” Iași
Decembrie 1998 – februarie 1999
Serviciul Județean de Ambulanță Iași

Calificarea/diploma obţinută
2013
Educator Master Class, Consiliul European de Resuscitare, Viena, Austria
2011-2016
Consiliul European de Resuscitare – ALS Full Instructor
2013
European Trauma Course instructor candidate, Consiliul European de Resuscitare
2005-2006
Master “Epidemiologia studiilor clinice”, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi
Noiembrie 1997 – octombrie 2005
Doctor în medicină, Universitatea de Medicină şi Farmacie ”Grigore T. Popa”, Iaşi
2004- 2005
Atestat- Competenţă în ecografie generală, U.M.F. “Grigore T. Popa” Iaşi
2006
Atestat- Competenţă in Managementul Serviciilor de Sănătate, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa”, Iaşi
2001 – prezent
Medic Primar in medicina de urgenta
1998-2002
Licenţă- specializarea “Psihopedagogie”, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei,
Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi
1997-1998
Medic specialist Medicina de Urgenţă, Serviciul Judetean de Ambulanta Iasi
Perioada
1992 – 1996
Medic rezident in medicina de urgență, Spitalul Clinic de Urgență Iași
1986 – 1992
Diplomă de licenţă Doctor-Medic, Facultatea de Medicina, Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi

Prof. Dr. Ciocoiu Manuela
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” Iaşi

Mecanisme fiziopatologice implicate în interrelaţia psoriazis – inflamaţie – disfuncţia sistemului imun
Autori: Manuela Ciocoiu1, T. Ionescu1, Codruţa Bădescu2

1 – Disciplina de Fiziopatologie, UMF “Grigore T. Popa” din Iaşi
2–Departamentul Specialităţilor Medicale I, UMF “Grigore T. Popa” din Iaşi

Cuvinte cheie: psoriazis, inflamaţie, clusterina și elafina

Psoriazisul este o boală sistemică cronică mediată imun cu o bază imunogenetică, care poate fi declanșat intrinsec (factori genetici) și extrinsec de diverși factori (de exemplu, stres, traume mecanice, infecție, medicamente, nutriție, fumat sau obezitate). Locusul de susceptibilitate la psoriazis de pe cromozomul 6p21 (locația genelor HLA) este considerat a fi un determinant genetic major al psoriazisului. Psoriazisul prezintă trăsături ale unei boli autoimune pe un fundal (auto)inflamator, cu ambele mecanisme suprapunându-se și chiar potențându-se unul pe celălalt. Patogenia psoriazică poate fi conceptualizată în 2 faze: o fază inițială declanșată, probabil, de o traumă, infecție sau medicamente și o fază de întreținere caracterizată printr-o progresie clinică cronică. În timp ce axa TNF-IL23-Th17 joacă un rol central în psoriazisul în plăci mediat de celulele T, sistemul imunitar înnăscut pare să joace un rol mai proeminent în variantele pustuloase ale psoriazisului. În psoriazisul gutat, se crede că superantigenele streptococice stimulează expansiunea celulelor T în piele, întrucât s-a demonstrat că există o omologie considerabilă de secvență între proteinele M streptococice și proteinele 17 ale keratinei umane. Psoriazisul pustular este caracterizat printr-o exprimare crescută a transcrierilor IL-1β, IL-36α și IL-36γ comparativ cu psoriazisul vulgar. În fiziopatologia psoriazisului sunt implicate o gamă largă de molecule, fie ca factori care influenţează patogenia, fie ca factori de protecție. Nivelurile de clusterina și elafina, care sunt strâns legate de inflamație, au fost semnificativ crescute la pacienții cu psoriazis, comparativ cu martorii sănătoşi, Cercetările viitoare vor contribui la elucidarea fiziopatologiei interrelaţiilor dintre psoriazis, comorbidităţile pro-inflamatorii şi disfuncţia sistemului imun.

Pathophysiological mechanisms involved in the interrelationship of psoriasis – inflammation – immune system dysfunction
Authors: Manuela Ciocoiu1, T. Ionescu1, Codruţa Bădescu2

1 – Department of Pathophysiology, UMF „Grigore T. Popa” from Iaşi
2 – Department of Internal Medicine I, UMF „Grigore T. Popa” from Iaşi

Keywords: psoriasis, inflammation, clusterin and elafin

Psoriasis is an immune-mediated chronic systemic disease with an immunogenetic basis, which can be triggered intrinsically (genetic factors) and extrinsically by various factors (e.g., stress, mechanical trauma, infection, medication, nutrition, smoking, or obesity). The psoriasis‑susceptibility locus on chromosome 6p21 (location of the HLA genes) is thought to be a major genetic determinant of psoriasis. Psoriasis has features of an autoimmune disease on a (self) inflammatory background, with both mechanisms overlapping and even potentiating each other. Psoriatic pathogenesis can be conceptualized in 2 phases: an initial phase, probably triggered by trauma, infection or medication, and a maintenance phase characterized by a chronic clinical progression. While the TNF-IL23-Th17 axis plays a central role in T-cell-mediated plaque psoriasis, the innate immune system appears to play a more prominent role in the pustular variants of psoriasis. In guttate psoriasis, streptococcal superantigens are thought to stimulate the expansion of T cells in the skin, as there has been shown to be considerable sequence homology between streptococcal M proteins and human keratin 17 proteins. Pustular psoriasis is characterized by an increased expression of IL-1β, IL-36α and IL-36γ transcripts compared to vulgar psoriasis. A wide range of molecules are involved in the pathophysiology of psoriasis, either as factors influencing the pathogenesis or as protective factors. Clusterin and elafin levels, which are closely linked to inflammation, have been significantly increased in patients with psoriasis compared to healthy controls. Future research will help elucidate the pathophysiology of the interrelationships between psoriasis, pro-inflammatory comorbidities, and immune system dysfunction.

 Scurt CV

Coordonator al activităţii didactice la Disciplina de Fiziopatologie
Universitatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi
Medic primar Medicină Internă
Vicepreşedintele Societăţii Române de Fiziopatologie

Prof. Dr. Ciubară Anamaria
Facultatea de Medicină și Farmacie, Universitatea ‘Dunărea de Jos’, Galați

Etaloane înșelătoare ale frumuseții
Anamaria Ciubară1, Ana-Cătălina Chiroşcă2, Liliana Luca1
1Facultatea de Medicină și Farmacie, Universitatea “Dunărea de Jos”, Galați
2student, Universitatea de Medicină și Farmacie ’ Carol Davila’, București

Cuvinte cheie: istorie, frumusețe, modificări corporale

Preocuparea pentru frumusețe a existat din cele mai vechi timpuri, luînd diverse forme și urmând anumite tendințe. Printre modalitățile de înfrumusețare, modificările corporale ocupă un rol important din punct de vedere cultural.
Modificările corporale reprezintă alterări permanente sau semipermanente ale înfățișările, prin diverse metode, cu scopuri variate, precum conformarea la standardele de frumusețe, pentru a evidenția un statut social sau în cadrul unor ritualuri culturale.
Lucrarea de față este o prezentare succintă a diversității culturale din întreaga lume, în funcție de particularitățile etnice, geografice, religioase si istorice specifice fiecărei epoci.

History of beauty 
Anamaria Ciubară1, Ana-Cătălina Chiroşcă2, Liliana Luca1, A.B. Ciubară1
1Faculty of Medicine and Pharmacy, “Dunărea de Jos” University, Galati
2student, ‘Carol Davila’ University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Keywords: history, beauty, body modifications

The concern for beauty has been a part of society since the oldest times, taking various forms and following certain trends. Amongst beauty enhancing methods, body modifications occupy an important role regarding culture. Body modifications are permanent or semi permanent alterations to one’s appearance, through various methods, with purposes ranging from fitting into beauty standards, showing social status, or as part-taking in religious practices. This presentation is a succinct history of cultural diversity across the world, depending on ethnical, geographical, religious and historical particularities of each era.

Scurt CV

Certified physician practicing psychiatry at “Elisabeta Doamna” Psychiatry Hospital, Galati, Romania. She is teaching Psychiatry and Behavioral Sciences course as Professor at the Faculty of Medicine and Pharmacy within the „Dunarea de Jos” University Galati. Anamaria Ciubara is a member of Psychiatric Advisory Committee for Ministry of Health, editor of the „American Journal of Psychiatry and Neuroscience” and is involved in many research, educational and advocacy projects in psychiatry.

Cercetător Senior Constantin Carolina

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale “Victor Babeş” Bucureşti
Serviciul de Anatomie Patologică, Spitalul Clinic Colentina, Bucureşti

Nanomedicina în vaccinarea ANTI-SARS-COV-2
Autori: Carolina Constantin1,2, Mihaela Surcel1, Adriana Narcisa Munteanu1,3, Sabina Andrada Zurac 2,4, Monica Neagu 1, 2, 3
1Secția Imunologie, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş” Bucureşti
2Serviciul de Anatomie Patologică, Spitalul Clinic Colentina, Bucureşti
3Școala Doctorală, Facultatea de Biologie, Universitatea Bucureşti
4Departamentul de Patologie, Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, Bucureşti

Cuvinte cheie: COVID-19; SARS-CoV-2; imunitate; nanoparticule; carrier; vaccin.

Pandemia de COVID-19 a demonstrat ca vaccinarea reprezinta cea mai puternică metodă de prevenire a infectiei, iar datele stiintifice aferente în actuala pandemie continua sa creasca într-un ritm accelerat. O nouă eră a nanomedicinei începe în domeniul dezvoltării vaccinurilor, eră care va genera noi instrumente de diagnosticare a infectiei virale și/sau de actiune antivirala. Mesagerii cheie ADN sau ARN, vehiculul de livrare a unui mesager de acest tip precum si interacțiunile acestor mesageri cu sistemul imun, converg spre suprimarea infecției cu SARS-CoV-2.
Deoarece majoritatea vaccinurilor anti-virale urmăresc în primul rând să genereze un răspuns imun mediat de anticorpi, viitorul apropiat în vaccinarea COVID-19 va necesita informații importante privind imunitatea mediata de limfocitele T și B la subiecții vaccinați. Aceste studii pot ghida dezvoltarea strategiilor de protecție eficientă împotriva SARS-CoV-2 si nu numai. Deoarece SARS-CoV-2 și diferitele sale variante vor circula probabil pentru mulți ani de acum înainte, apare necesitatea dezvoltarii de vaccinuri tot mai eficiente și sigure împotriva COVID-19, pentru mutațiile virale anticipate. Astfel, ar trebui urmărite noi formulări care extind căile de administrare și momentul vaccinării. Noile formulări pot reduce efectele secundare, iar nanomaterialele din surse naturale vor intra în fluxul de dezvoltare a vaccinurilor. In plus, viteza cu care au fost dezvoltate vaccinurile pe bază de ARNm poate conduce la o nouă eră în alte domenii, cum ar fi oncologia.
Studiu finanțat prin proiectele: PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0341/2018, PN 19.29.01.01/2019.

Nanomedicine in anti sars-cov-2 vaccination
Authors: Carolina Constantin1,2, Mihaela Surcel1, Adriana Narcisa Munteanu1,3, Sabina Andrada Zurac 2, 6, Monica Neagu 1, 2, 3
1Immunology Department, „Victor Babes” National Institute of Pathology, Bucharest
2Pathology Department, „Colentina” University Hospital, Bucharest
3Doctoral School, Faculty of Biology, University of Bucharest, Bucharest
4Pathology Department, Faculty of Dental Medicine, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest

Keywords: COVID-19; SARS-CoV-2; immunity; nanoparticles; vaccine carrier; vaccines.

As the current COVID-19 pandemic illustrates, vaccination is the most powerful method of disease prevention and public confidence in vaccines depends on their safety and efficacy. The information gathered in the current pandemic is growing at an accelerated pace. Both the key vital protein DNA/RNA messengers and the delivery carriers are the elements of a puzzle including their interactions with the immune system to suppress SARS-CoV-2 infection. A new nano-era is beginning in the vaccine development field and an array of side applications for diagnostic and antiviral tools will likely emerge.
As most viral vaccines primarily aim to generate an antibody-mediated immune response, the near future in COVID-19 management would require important information regarding T and B cell immunity in both COVID-19 patients and in vaccinated subjects. These studies can guide the development of strategies for effective protection from SARS-CoV-2. Moreover, SARS-CoV-2 and its various variants will likely circulate for many years to come, efficient and safe COVID-19 vaccines should be developed and /or revisited for anticipated viral mutations. New formulations may decrease side effects, and nano-sized materials from natural sources will enter the pipeline. The speed with which the mRNA-based vaccines were developed may lead to a new era in other domains, such as oncology.
Study financed by the following projects: PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0341/2018, PN 19.29.01.01/2019.

Scurt CV

Senior researcher I, PhD, biochemist, “Victor Babeș” National Institute of Pathology, Immunology Laboratory & Colentina Clinical Hospital, Research Core of Pathology Department, Bucharest.
Research topics: immune parameters analysis and biomarker discovery in melanoma and non-melanoma skin cancer; co-inventor for 4 patents related to photodynamic therapy PDT in skin pathologies. Dr. Constantin conducted national research projects related to novel photosensitizers for PDT in cancer, and drug-delivery nanosystems for skin regeneration; partner responsible for MNT_ERANET project 7030-1/2010 related to novel porphyrins in theranostics. Specialization in molecular biology at Ludwig Institute for Cancer Research, Signal Transduction Unit (Bruxelles); cellular biology specialization at University of Athens, Biochemistry and Physiology Department, in the frame of NATO SfP 982838/2007 project. Technical expert in 5 EU projects for biomedical assays; teaching experience in protein microarray technology; volunteer reviewer for several ISI journals.
Currently involved as MC member for COST Action CA18127 – International Nucleome Consortium (INC); MC substitute of the management committee for COST action CA16120 – European Epitranscriptomics Network (EPITRAN); alternate member of the management committee for CA18125 – Advanced Engineering and Research of Aerogels for Environment and Life Sciences (AEROGELS).