Prof. Dr. Rednic Simona
Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, Cluj Napoca, România

Prof. Dr. Sălăvăstru Carmen
Secretar General EADV
Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila”, Bucureşti, România

Scurt CV

Carmen Salavastru, Professor of Dermatology at Colentina Clinical Hospital, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest is the head of Paediatric Dermatology Department since 2015.
The main areas of interest are the inflammatory conditions of the skin, cutaneous infestations and rare skin diseases.
She attended numerous international meetings as invited speaker and is a faculty member for many international education programmes.
During the 30 years as dermatologist and venereologist, Prof. Salavastru co-authored over 100 peer-reviewed papers and several books, the most recent one being “Skin and the Heart” (Springer, 2021).
As President of the Romanian Association of Paediatric Dermatology and Vice-president of the Romanian Association of Dermatology and Venereology she is involved in organising successful training programmes for the young dermatologists.
As EADV, AAD, ESDR, SPD and ESPD member she established professional relationship with colleagues around the world and this gives her the opportunity to be involved in active networks that focus on clinical research.

Prof. Dr. Stătescu Cristian
Universitatea de Medicină și Farmacie ”Grigore.T. Popa” – Iași
Institutul de Boli Cardiovasculare ”Prof. George I.M. Georgescu” – Iași

Conf. Univ. Dr. Anca Oana Docea
Departamentul de toxicologie, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, Craiova, România

Parabenii – prieteni sau dușman în dermatologie?

Autor: Anca Oana Docea
Departamentul de toxicologie, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova, Craiova, România

Parabenii sunt esteri alchilici ai acidului p-hidroxibenzoic care sunt utilizați ca conservanți în multe produse de îngrijire personală, produse farmaceutice și alimente datorită activității microbiene ridicate și lipofilității. În ultimii ani, numeroase studii in vivo și in vitro au demonstrat potențialul estrogenic al acestor compuși și importanța lor în apariția cancerului de sân. Alte studii au legat expunerea la parabeni de activitatea antiandrogenă care afectează negativ producția de testosteron și fertilitatea. Înțelegerea mecanismului prin care parabenii pot acționa ca substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin la oameni este foarte importantă pentru a minimiza riscul pe care aceste substanțe chimice îl pot avea, deoarece pot contribui la o varietate de patologii, de la obezitate și diabet de tip 2 până la afectarea functiei de reproducere, probleme de neurodezvoltare și cancere. Până în prezent, autoritățile de reglementare au ajuns la concluzia că aceste substanțe chimice sunt considerate sigure pentru utilizare în produse cosmetice și farmaceutice în intervalul de doze recomandate. Având în vedere toate controversele pro și contra din jurul acestor substanțe, ar trebui să se acorde mai multă atenție utilizării lor în produsele destinate unor grupuri speciale, cum ar fi nou-născuții și femeile însărcinate.

Parabens – friends or foe in dermatology?

Author: Anca Oana Docea
Department of Toxicology, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Craiova, Romania

Parabens are alkyl esters of p-hydroxybenzoic acid that are used as preservatives in many personal care products, pharmaceuticals, and foods due to their high microbial activity and lipophilicity. In recent years, numerous in vivo and in vitro studies have demonstrated the estrogenic potential of these compounds and their importance in the occurrence of breast cancer. Other studies linked paraben exposure to antiandrogenic activity that negatively affects testosterone production and fertility. Understanding the mechanism by which parabens can act as endocrine-disrupting chemicals in humans is very important to minimize the risk these chemicals can pose to humans, as they can contribute to a variety of health disorders, from obesity and type 2 diabetes to reproductive and neurodevelopmental problems and reproductive cancer. To date, regulators have concluded that these chemicals are considered safe for use in cosmetics and pharmaceuticals within the recommended dose range. Given all the pros and con controversies surrounding these chemicals, more attention should be paid to their use in products intended for special groups such as newborns and pregnant women.

Scurt CV

Dr. Anca Oana Docea este o farmacistă specializată în Farmacologie Clinică și deține un masterat în Farmacologie și Toxicologie. Din ianuarie 2018, deține titlul de ERT (European Chemical Agency). Este reprezentanta României în Comitetul pentru Evaluarea Riscurilor Chimicale de la Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA). Teza sa de doctorat a fost realizată pe tema „Implicațiile patogenice ale factorilor de creștere EGF și TGF, precum și ale receptorilor lor, în cazul carcinomelor gastrice”. Dr. Docea s-a specializat în teste de toxicologie animală in vivo, teste neurocomportamentale, analize biochimice și imunohistochimice. În ultimii ani, cercetarea sa s-a axat pe nanotoxicologie și evaluarea siguranței de transportatori nanometrici amfifilici din poli-N-vinil-2-pirolidonă și studii de toxicitate de lungă durată la doze scăzute, simulând expunerea la viața reală. De asemenea, s-a specializat în toxicologie clinică la Departamentul de Toxicologie al Facultății de Medicină din cadrul Universității Aristotel din Salonic, metode de analiză a seturilor de date de transcriptom folosind metode informatice la King’s College London, Facultatea de Științe și Medicină, Departamentul de Genetică Medicală și Moleculară, precum și în noi modele de evaluare a neurotoxicității xenobioticelor la Departamentul de Farmacologie Moleculară de la Albert Einstein College of Medicine, din New York, SUA. În prezent, este conferențiar universitar habilitat în Departamentul de Toxicologie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Craiova, Facultatea de Farmacie. A publicat peste 100 de articole indexate în jurnalele Web of Science și are un indice h de 42 (Clarivate Analytics). În ultimii ani, Dr. Docea a câștigat peste 50 de premii de la UEFISCDI (Executive Unit for Financing Higher Education, Research, Development and Innovation) pentru articolele publicate, iar în 2022 a primit Premiul de Excelență pentru Cercetare Farmaceutică din partea Colegiului Farmaciștilor din România. A condus trei proiecte de cercetare și cinci proiecte de mobilitate în cercetare finanțate de UEFISCDI.

Conf. Univ. Dr. Opriș-Belinski Daniela
Facultatea de Farmacie, U.M.F. “Carol Davila”, Bucureşti
Spitalul Clinic “Sfânta Maria” București

Tendințe vechi și noi în utilizarea glucocorticoizilor la pacienții cu lupus eritematos sistemic

Cuvinte cheie: lupus, cortizon, glucocorticoizi, tratament

Lupusul eritematos sistemic (LES), boală autoimună cronică cu afectare multisistemică, reprezintă una dintre marile provocări pentru multiplele specialități implicate în managementul acestor pacienți.Tratamentul cortizonic a reprezentat una dintre primele opțiuni de tratament aprobate pentru această entitate complexă. Deși utilizați de peste 70 de ani, datorită eficienței crescute asupra multiplelor aspecte ale bolii pornind de la formele cutanate până la cele amenințătoare de viață dar și rapidității de instalare a efectului, cortizonicele încă se regăsesc în ghidurile actuale de tratament. Sunt medicamente ieftine cu utilitate în controlul activității bolii și pentru prevenirea acutizărilor. Nu sunt însă ideale pentru pacientul lupic. Acest lucru se datorează binecunoscutelor lor efecte adverse (toxicitate digestivă, imunosupresie, promovarea aterosclerozei, osteoporoză etc) care, în condiții de administrare prelungită asociată cu o doză cumulativă crescută, contribuie la dezvoltarea leziunilor de organ (damage) și la creșterea mortalității. Este motivul pentru care recomandările actuale de tratament stipulează faptul că pe termen mediu și lung scopul este de menținere a dozei zilnice sub cea de 7.5 mg echivalent de prednison sau, dacă este posibil, de oprire totală. De altfel, toate medicațiile nou aprobate în LES au avut printre obiective și posibilitatea de scădere/oprire a corticoterapiei.
1. Zen M, et al. Autoimmun Rev 2011;10:305–310; 2. Mosca M, et al. Clin Exp Rheumatol 2011;29(5 Suppl. 68):S126–S129; 3. Tseng CE, et al. Arthritis Rheum 2006;54:3623–3632; 4. van Vollenhoven RF, et al. Int J Clin Rheumatol 2014;9:385–394; 5. Porta S, et al. J Clin Med 2020;9:2709 6. Fanouriakis A, et al. Ann Rheum Dis 2019;78:736–745

Old and new trends in the use of glucocorticoids in patients with systemic lupus erythematos

Keywords: lupus, cortison, glucocorticoids, treatment

Systemic lupus erythematosus (SLE), a chronic autoimmune disease with multisystem involvement, represents one of the great challenges for the multiple specialties involved in the management of these patients. Cortisone treatment was one of the first approved options for this complex entity. Although used for more than 70 years, due to the increased effectiveness on multiple aspects of the disease starting from the cutaneous forms to the life-threatening ones and to the rapidity of the therapeutical effect, cortisone is still found in current treatment guidelines. They are inexpensive drugs useful in controlling disease activity and preventing exacerbations. However, they are not ideal for the lupus patient. This is due to their well-known adverse effects (digestive toxicity, immunosuppression, promotion of atherosclerosis, osteoporosis, etc.) which, in conditions of prolonged administration associated with an increased cumulative dose, contribute to the development of organ damage and increased mortality. This is why current treatment recommendations stipulate that in the medium and long term the goal is to keep the daily dose below 7.5 mg prednisone equivalent or, if possible, to stop altogether. In fact, all the newly approved medications in SLE had among their objectives the possibility of decreasing/stopping cortisone.
1. Zen M, et al. Autoimmun Rev 2011;10:305–310; 2. Mosca M, et al. Clin Exp Rheumatol 2011;29(5 Suppl. 68):S126–S129; 3. Tseng CE, et al. Arthritis Rheum 2006;54:3623–3632; 4. van Vollenhoven RF, et al. Int J Clin Rheumatol 2014;9:385–394; 5. Porta S, et al. J Clin Med 2020;9:2709 6. Fanouriakis A, et al. Ann Rheum Dis 2019;78:736–745

Scurt CV

Dr. Daniela Opriș-Belinski a absolvit în anul 2000 Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București. Este medic primar medicină internă şi reumatologie. Din anul 2015, după parcurgerea prin concurs a anterioarelor trepte ierarhice, a devenit conferentiar la aceeași universitate.
Interesele sale de cercetare includ în special bolile inflamatorii reumatologice artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic, sindromul Sjőgen și câteva forme de vasculită.
Este autor şi co-autor a peste 100 de lucrări de specialitate publicate în reviste naţionale şi internaţionale. A publicat şi coordonat mai multe cărţi dar şi capitole de carte.
A fost investigator principal şi subinvestigator în studii clinice internaționale de fază a II-a și a III-a în domeniul reumatologiei și, de asemenea, coordonatorul român al unui grant internaţional Horizon 2020.
Dr. Opriș-Belinski este membru al Consiliului Editorial al Jurnalului Român de Reumatologie, al mai multor reviste internaţionale, membru activ al Societății Române de Reumatologie, Societății Române de Medicină Internă și al mai multor societăți internaționale.

Conf. Univ. Dr. Popa Cristina
Universitatea de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” Iași

Scurt CV

În prezent sunt conferențiar universitar la Disciplina Medicină orală. Dermatologie orală din cadrul Facultății de Medicină Dentară a Universității de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi și coordonator de activitate didactică. În cele peste trei decenii de la absolvirea Facultății de Stomatologie am încercat să-mi formez o viziune proprie asupra pacientului. Alături de specializările în chirurgie orală și maxilo-facială, implantologie, reabilitare parodontală, medicină orală și de teza de doctorat – care a făcut puntea interdisciplinară cu virusologia, am fost preocupată de dezvoltarea unor proiecte creative în mediul academic, având convingerea că inovația trebuie să fie o parte integrantă a educației. Axarea trans, inter și multidisciplinară în context educațional m-a făcut să observ că, ulterior, absolvenții abordează cu un grad sporit de competență satisfacerea nevoilor din sfera sănătății orale a pacienților. Articolele, cărțile, conferințele sau workshop-urile pe care le-am redactat și respectiv, la care am participat au vizat situarea medicului stomatolog ca membru al unei echipe eficiente. Interacțiunea cu specialiștii din spațiul european, precum și diversele cursuri absolvite m-au făcut să analizez pacientul dintr-o dublă perspectivă: a privirii dinspre interior (cavitatea orală) spre exterior, dar și dinspre exterior înspre interior. Medicina orală redă pacientului capacitatea de a comunica cu semenul, de calitatea diagnosticării și tratării depinzând astfel unul dintre cele mai importante instrumente de interacțiune umană.